Life's a(n)... Ankh

Dodi

2010-05-05T19:09:00.003+03:00

Acum 9 ani jumatate, in noaptea de 13 spre 14 septembrie am visat un cocker arlechin. era al meu, puiut si ne jucam. A doua zi m-a sunat un prieten drag si mi-a spus ca are catelusa lui pui si ca ma asteapta sa ii vad si sa imi aleg puiul pe care mi-l promisese. L-am intrebat imediat: E si un arlechin ? De unde stii ? L-am visat...

Asa a ajuns Dodi la noi. Numele ii vine de la faptul ca era cel mai blegut si cel mai mototol si cel mai gras din cuib. Dodoleata = Dodi. Dodo, bolovanelu, tantalau, mai nou, dupa zuza mea : Dodelu.

Dodi... barbatul care sarea in gatul oricarui mascul, indiferent de rasa. Dodi, catelul care o lasa pe maimuta mea sa se ridice in doua picioare tinandu-se de urechile lui. Dodi, protectorul care se aseza intre cosuletele copiilor (cand i-am adus acasa din matern) si orice vizitator, urmarindu-le orice miscare foarte atent. Dodi, sufletul care mi se aseza la picioare sau isi punea botul pe genunchii mei de fiecare data cand plangeam sau eram suparata.

Dodi mai are cateva zile de trait. Bolnav de boala aceea pe care nu o rostim niciodata ne priveste neputincios si trist.

Astazi a trebuit sa le spun copiilor ca in curand catelul nostru ne va parasi. Lacrimi, durere, intrebari... Bia a trecut mai usor peste asta, Robi inca sufera desi nu arata. "O sa ne mai luam alt catel, mami? La fel ca Dodi?"

Da... candva...

Andrei mai are 744 de ore de trăit…

2010-03-12T15:40:00.003+02:00

De la Green prin intermediul Preasfericei

e facem pentru el?
Andrei are numai 27 de ani şi are cancer şi pentru el banii sunt importanţi, aduc viaţă, aduc fericirea. Mă gîndeam că m-am bazat pe voi de fiecare dată cînd am avut nevoie. Acum am nevoie să mă sprijiniţi să-l ajutăm pe Andrei cu cît putem fiecare. Oricît.
Ştiu că nu aveţi timp să citiţi rîndurile şi stiu că un drum la bancă e un infern. Ştiu că poate nu aveţi romtelecom la dispoziţie şi că poate nu aveţi bani să oferiţi, însă ştiu că aveţi un suflet măreţ. Fac apel!
Propun celor care nu pot ajunge la o bancă să stabilim o zi să facem o chetă aşa cum am făcut de Crăciun. Îl rugăm şi pe Bogdan, prietenul lui să ni se alăture să ajungă banii repede acolo unde trebuie.

De pe blogul lui Andrei:

Eu sunt Andrei.
Am 27 de ani si mi se spune ca mai am de trait o luna.
Adica 31 de zile. Asta inseamna 744 de ore. Boala mea are un nume simplu: cancer. Dar ce se intampla cu mine din cauza ei nu este asa de simplu.
Ca sa pot sa mai traiesc chiar si o zi in plus, in fiecare ora din restul vietii mele trebuie sa strang 130 lei. La un calcul simplu, atata costa viata mea.
Mama lui face un apel disperat:
Va scriu aceste randuri in speranta ca ne veti putea ajuta. Ma numesc Eleonara Dalban, iar fiul meu, Andrei Ioan Dalban – angajat UTI, sufera de cancer intr-o stare avansata avand nevoie urgenta de tratament la o clinica din strainatate. Sunt vaduva dar am incercat sa ma descurc, insa situatia financiara a devenit precara si am nevoie de ajutorul dvs pentru a salva viata unicului copil. Am sa va spun in cateva cuvinte cum a evoluat aceasta boala (analizele si investigatiile le regasiti atasat):
In faza initiala a aparut adenopatie latero-cervicala dreapta (inflamatia mult vizibila a unui ganglion limfatic); in urma biopsiei acesta s-a dovedit a fi un melanom malign, tumora mama descoperindu-se la nivelul scalpului.
Imediat a inceput tratamentul recomandat de medicii oncologi si anume interferonul (Intron A) in doze mari (de trei ori pe saptamana); apoi a efectuat un RMN al intregului corp care nu evidentia alte tumori.
In ianuarie 2009 a mai fost efectuat un examen PET/CT in urma caruia nu a fost detectata nici o tumora. Nici la al doilea PET/CT, efectuat la sapte luni de la primul, si nici in urma altor consultatii, nu s-au descoperit alte tumori.
In septembrie 2008 a expectorat doua formatiuni de aprox. 3 cm care in urma biopsiei s-au dovedit a fi tot de natura maligna.
Ca urmare a inceput tratamentul cu citostatice, respectiv cisplatin in prima zi de tratament, urmat de 5 zile de dacarbazin ( achizitionat din Germania si Austria), in doze mari, la interval de 28 de zile.
Bogdan Draganica: Intr-un timp scurt boala a avansat, avand acum multiple metastaze cerebrale, pulmonare, hepatice si ganglionare.
Ca sa poata sa supravietuiasca are nevoie URGENT de un tratament pe care il poate urma doar la o clinica din strainatate, intrucat Romania nu dispune de aparatura medicala necesara.
Cyberknife este cea mai avansata forma de radiochirurgie, prin care tumora este distrusa cu o minima expunere la radiatie a tesutului normal din jurul sau. Sistemul de chirurgie robotizata CyberKnife este unicul sistem de radiochirurgie realizat pentru tratarea cu o acuratete sub milimetrica a tumorilor aflate oriunde in organism. Asadar aceasta metoda ofera o optiune aditionala pentru multim pacienti diagnosticati anterior cu tumori inoperabile sau complexe din punct de vedere chirurgical.
Bogdan Draganica: Iata cateva din centrele unde se practica acest tip de radiochirurgie se gaseste in urmatoarele centre din Europa: Centre Alexis Vautrin – Nancy, France; Centre Antoine Lacassagne – Nice, France; Centre Oscar Lambret – Lille, France; European Cyberknife Center Munich-Grosshadern – Munich, Germany; Anadolu Saglik Merkezi Iletisim Bilgileri – Istanbul, Turkey.
Regasiti atasat costurile estimate pt acest tip de tratament. Ar fi aproximativ 30 000 EUR, insa nu am reusit sa strang decat 5000 EUR. VA ROG DIN SUFLET SA MA AJUTATI SA-MI SALVEZ UNICUL MEU FIU. Este tot ce mi-a ramas pe lumea aceasta!
Donatiile se pot face in contul :
RO38CECEB20002RON0002656, deschis la CEC BANK, beneficiar DALBAN ANDREI IOAN (avand si eu imputernicire), CNP 1830214410031, monedaRON.
5 € la numarul 0900 900 600
- accesabil numai in retea Romtelecom
Bogdan Draganica: Pt orice detalii suplimentare va rog sa ma apelati pe numarul de telefon: 0741153406.
Va multumesc din suflet!
Dumnezeu sa va ajute si sa va ocroteasca!
Vă rog să spuneţi mai departe. Să postaţi pe bloguri. Să anunţaţi la muncă… sunt sigură că putem reuşi ceva.

Chef

2010-02-21T16:42:00.002+02:00

Chef de plecat pe clocauri in cautarea primilor muguri. Chef de atarnat aparatul foto in gat si fotografiat picioare in iarba uda. Chef de privit norii culcata pe pamantul mirosind a viata. Chef de ras la soare. Chef de revenit la viata, de iesit din malul care o iarna intreaga mi s-a adunat pe suflet si pe neuron. Chef de mangaiat chitara incet, sa nu se sperie, dupa o iarna de somnolenta. Chef de privit in ochi oamele dragi in timp ce ne gustam reciproc cafelele. Chef de tine... asa cum te-am vazut ultima oara. Chef de Cherry Coke si pizza undeva pe o terasa, doar noi, cafelele si barfele aferente. Chef de viata. Chef.

Noua obsesie - De la lupoaica

2010-02-01T21:10:00.002+02:00

Cum ziceam... noua obsesie, luata de la lupoaica e

Postata in special pentru Did

Cica

2009-12-10T20:19:00.002+02:00

... e gata anul. Si eu refuz, din nou, sa trag linia si sa calculez. Si totusi e liniste. Pentru lista de anul viitor este in fruntea afisului acel loc mic, intim, drag, colorat si cu multa muzica. in sfarsit, un loc al meu. Roz si cu fluturi (hai, nah, nu chiar, dar sigur asa il voi simti).

Pe scurt... concediul

2009-08-20T10:45:00.004+03:00

Cred ca doar acum am reusit sa revin din concediu. Sau poate ca nici acum complet. Inca inchid ochii si valurile revin spargandu-se linistit. Sunetul acela e definitiv in mintea mea. In fiecare an are alte nuante, alte conotatii, alti stropi imprastiati in soare.
Apoi muntele. Verde. Aer. Izvoare. Paduri. Gheata pesterilor, nebanuita in caldura de afara. Mic miracol.

Cadourile de ziua mea vor avea un loc numai al lor. Pentru ca merita. Macii, cartea ce aseaza usor pe corzile chitarii, cantaretul cu pantaloni hip ce poarta cu el amintirea Jay-ului si a celor cateva scurte ore petrecute cu ea pe o terasa. Stropul de tristete provenit din blonzeala noastra care a uitat ca aveam si aparate foto la noi. Dar asta va urma... cand ea si B vor ajunge pe aici. Caci si ei au promis. B. nu a fost o surpriza. E exact cum mi l-am inchipuit. Acolo unde trebuie.

Urmeaza Piatra Craiului. Apoi lupoaica si Bubu. Si prima zi de scoala. Emotii multe adunate, ingramadite, amestecate. Si nu se bat. Nu se cearta. Se impletesc frumos cu sunetul valurilor, cu mirosul sarat, cu scoicile cu umbre de inimi.

Hora

2009-07-15T20:39:00.003+03:00

20 mai. Ziua in care am primit Hora. Nu e prima mea chitara, candva demult, in copilarie am mai cantat. Acum insa e altfel. E liniste. Nu stiu cum suna pentru altii, dar pentru mine suna a liniste. Si incet incet unele vise chiar devin realitate. Si incet incet partea aceea din mine ingropata in cotidian, in nevoi, in fugi, iese la suprafata si se hraneste cu tot ce prinde: bijuterii, chitari, pensule si culori. E anul regasirilor. E anul esarfei albe cu maci. Esarfa pictata pentru mine de o mana coborata din povesti. In casuta ei voi poposi in curand. Dar pana atunci cant, modelez, pictez.

Draga Cristofor

2009-07-13T22:20:00.002+03:00

Anul acesta in locul esarfei violet pe care marea a inapoiat-o zdrentuita va aparea o esarfa alba cu maci. Mai e putin...

Vernisaj

2009-06-10T13:22:00.003+03:00

Joi, 11 iunie, Arad, sala Clio, ora 18. Vernisaj foto al dragului meu prieten Vio Gantner.

Pentru ca uneori o imagine face mai mult decat o poveste.

Si un mic demo

Va asteptam

Alina Manole si Festival folk

2009-04-30T15:11:00.004+03:00

Weekendul viitor (adica 8-10 mai) festival folk. Cu Alina Manole. In sfarsit o vad live. SI Mardare, Dididna, Bodolan, Poesis, Zoia Alecu. SI altii, unii pe care nu ii stiu, altii mult prea cunoscuti.

... ne vedem la chitari, da ?

http://folkblog.wordpress.com/2009/04/28/folkfest-arad-la-cea-de-a-cincea-editie/

Fulgu

2009-04-23T09:52:00.002+03:00

La iarba verde. Cockerul din dotare manca iarba linistit. Maimuta, dupa o perioada de meditare adanca:

Mami, Dodi iar mananca iarba. Deseara o sa ne dea lapte !

Fulga ? Noooooooooooooooo, Fulgu

Si te-ai dus dulce minune

2009-04-17T22:59:00.003+03:00

Mail. Va anuntam... 4 bilete...

4 bilete la trupa care mi-a alintat neuronul atatia ani. 4 bilete la primul metal al copilariei. 4 bilete la caseta aceea uzata de prea mult ascultat, intr-o vreme de demult cand metalul se gasea pe sub mana. Caseta inca mai exista. La loc de cinste, acasa la S. The Jack, TNT, Back in black, You shook me all night long, What do you do for money, honey. Caseta amintirilor. 4 bilete, topaitul pe scaun, asteptarea, bucuria, nerabdarea. Fericire. Mergeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem la concert, urlau gandurile printre lacrimi.

Apoi vestea. Ca era prea frumos sa fie adevarat. Si alte lacrimi au aparut. Alte urlete. Dezamagirea. A mai ramas Belgradul. Prea scump acum, probabil va pica si el de pe lista.

Candva, cand voi creste mare, voi merge la un concert al lor. Pana atunci ramane caseta aceea si...

Cutiile

2009-02-24T10:10:00.002+02:00

Ne chinuie inspiratia si nevoia de primavara. Asa ca subsemnata si draga de Corinne am nascocit cutiile de primavara puse frumos in vitrina si asortate cu martisoare. Mai urmeaza si altele si inspiratia inca da tarcoale vuind, asa ca speram sa urmeze multe alte idei salvatoare si primavaratice.

Sa fie primavara !

A promis

2009-02-22T14:04:00.001+02:00

Me: deci hai sa-ti zic
lupoaica: zi
Me: cand vii la noi, ca vii anul asta, clar ? , faci pizza
Me: am zis
lupoaica: promit
lupoaica: si promit
lupoaica: si ca vin si ca fac
Me: asaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
lupoaica: da inghetata o dai tu
Me: clar

Na, acuma nu mai poti sa dai inapoi. E oficial. Ai promis. :D

Zona tampon

2009-01-31T17:40:00.002+02:00

Maaaaaaaaaaaaaaaaaah, m-am saturat sa fiu io aia care sta intre omi si le face pe toate sa cada in picioare. M-am saturez sa fiu mediator. M-am saturat sa imbrac un rahat mare si puturos in culorile curcubeului si sa il fac cea mai minunata surpriza din universs. M-am saturat sa spun lucrurile in asa fel incat sa fie ce sunt, dar sa para mai bune. Vreau o pauza. Zona tampon se inchide. Ia mai descurcati-va singuri. Sunteti adulti, ia apucati-va sa invatati sa spuneti ce aveti de zis fara intermediari. Mi s-a terminat inspiratia. Le am pe ale mele, destule, cu care ma lupt zi de zi, in liniste, fara sa va deranjez. Probabil de aia aveti voi impresia ca imi e totul roz. Well, nu imi e, dar mi le imbrac asa, ca pe rahatul ala. So... ajunge.

Back to being a bitch. Am zis !

Soundrackul saptamanii:

Did's

2009-01-30T14:23:00.002+02:00

Poza asta e facuta pentru a fi legata de alta. Dar acum a devenit a ta.

For sale

2009-01-26T17:29:00.005+02:00

Maturam eu azi prin bucurie si aud la AXN (nu ca m-as si uita la ceva, imi place mie cand sunt singura sa vorbeasca televizorul, sa mearga calculatorul, uneori si laptopul, sa arda becurile si nu e exclus ca eu sa am casti in urechi si sa ascult muzica de pe tel, ca nah, metalele trebuie sa urle si nu vreau sa imi deranjez vecinii. si ma mir cand vine factura de curent. :)) ) Asa, deci, aud reclama la Satisfaction. Nu am vazut nici un episod, am dedus cu ce e si atat. Si zicea ala acolo cum ca "exista un loc unde femeile sunt de vanzare". (sau se vand ? nu conteaza, ideea e de prins). Si am ramas io asa cu barbia pe coada maturii ca ciobanul ardelean din bancul cu OZN-ul (degeaba l-as scrie, daca nu il stiti, ca trebuie spus, nu scris. Si cu tot cu mimica specifica. So...). Si m-a lovit brusc. "Un loc?" Din diverse motive... dar peste tot. Nu ma exclud, m-am vandut de multe ori. Acuma clar exista tot felul de metode, motive, minciuni, dar intr-un final, ne vindem. Pentru un "Te iubesc", pentru un "Vrei sa ne casatorim?", pentru conditie, pentru liniste, pentru confort, din comoditate, pentru un D&G (well aici e discutabil, desi e hip Dolce, eu as prefera un Ungaro :D). Cedam o data ? Sale. Calcam un principiu ? Sale. Punem inca o masca ? Sale. Inchidem ochii ? Sale. Tacem cand ar trebui sa spunem ? Sale.

Veti spune ca e o diferenta intre vandutul pe bani si ce indrug eu aici. E. Dar vrem sa vedem cat e de mica ? De fapt... parca acolo e mai cinstit. Dau ceva, dai ceva, pe fata, comert. Simplu. Si apoi pe de alta parte...

Ah, da, faza proasta, depresie in prag, eu o alung, ea imi apare la usa, nah, you know... Si uite asa... zic si eu ca Did aici 9cu copyright cu tot si Flaviei si ei) si imi bag castile in urechi si ma vand iar... Totul e ok. Cum e aia, Jay? Azi e o zi minunata ? Fie

2009-01-26T08:32:00.002+02:00

Bloguri de dimineata si cafea. Mai o tigara ar trebui, dar nu mai fumez in casa de mult, so... Muzici. Ploaie. Jumatate de ora fara rutina. Daca cineva mi-ar da acum biletele pe care le visez (U2 in Viena... just in case :)) ) as spune ca e o dimineata perfecta. Logic ca nu imi ajunge cat am. Ca cica mereu trebuie sa vrei mai mult. Desi eu... Dar ce e normal ?

Surunite

2009-01-18T11:00:00.002+02:00

Eu cu febra, ea in recuperare dupa raceala cu febra mare mare. Ne uitam la desene.

"Mami, parca suntem doua printese surunite"
"aaaaaaaaaaa, cum suntem ?"
"Surunite, nu vezi ca nu putem sa iesim din casa?"

Am dedus intr-un final ca eram surghiunite. Dar printese. Cool

A la russe

2009-01-15T16:00:00.003+02:00

Mood de ascultat muzica ruseasca si baut vodca. Tare, aspra, sa arda. Si lacrimile sa curga, asa, de la sine. Motiv ? Poate unul ascuns in versurile pe care nu le inteleg, intr-o durere ancestrala venita din muzica trista. Poate unul adus la suprafata de arsura alcoolului. Nu mai conteaza motivul. Lacrimi, vodca si...

Backwards

2009-01-13T17:18:00.002+02:00

Make love walk backwards.
Obsesie. Mare. Grea.

2009

2009-01-10T09:53:00.002+02:00

In 2009 voi:

Ajunge sa imi vad sisu drag. Mi-e dor de tine... si as fi vrut sa fiu acolo cand ai trecut prin durere.

Zambi orice ar fi.

Accepta ca gresesc (ok, stiu ca asta e grea :)) )

Avea timp pentru prieteni.

Merge la munte.

Merge la mare.

Ajunge sa o vad pe Alexelu, macar de 2 ori. Partyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy :P

Continua sa citesc povesti zinic.

Bea coniac cu Lee.

In 2009 nu voi:

Plange in prima zi de scoala a pruncului din dotare.

Uita sa ma opresc atunci cand trebuie.

Irosi energie in ce nu trebuie. (ha ha ha, si mai si cred ? :)) )

Si muzica

Wish...

2008-12-17T13:15:00.002+02:00

Imi doresc sa fiu ca vecina mea cea blonda. Insensibila pana la nesimtire. Atat.

Ioaneeeeeeeeeeeeeeeeee

2008-12-04T12:53:00.003+02:00

Pai se poate ? Imi dai dreptul la replica, ma si intelegi ca nu gandesc la febra si astepti rabdator fara suparare si acuma stergi ? Pai bunatate de riplai nu isi mai are sensul. Pffffffff.

P.S. Ca sa ma supar, enervez, lesin, sinucid, urlu, rup parul din cap, crestez cu lama, trebuie mult mai mult decat un reviu facut in gluma. Mai ales unul la blog. Am specificat ce m-a deranjat, dar nu m-a suparat.

Pfoa, in loc sa ma supar eu, se supara ei. Na. Vreau reviul inapoi. :)))

Reviu riplai si chestii

2008-12-03T22:25:00.003+02:00

Mi se facu reviu. Aici. Verdic "Nup". Banuiesc ca nu sunt citibila. Prima reactie a fost sa merg sa imi tai venele de necaz, dar mi-a trecut cu o tura de ras. Sa vedem...

Ankh - Dacă ar fi să facem un portret robot, am putea spune că ori e profă de chimie (wrong, era sa raman corigenta la chimie), ori e şefă de raion la Ziridava (wrong again), ori casnică (acum vreo 6 ani, poate), ori toate astea la un loc (imposibil, dar daca zici tu ca se poate, te-oi crede. Ce ştim sigur, e că are doi copii frumoşi, să fie sănătoşi, ascultători şi să nu-şi facă bloguri. (Cand ajung la scoli si invata sa scrie, le voi transmite. Pana atunci e inutil)

In continuare, pe scurt: am mereu cafea buna. Se poate intampla sa nu am cafea deloc (yeah, right), dar nu se poate intampla sa am cafea proasta. Nu am terasa (sniff, sniff, dar visez la una, na). Ai nimerit-o CU CUrele de slabire, cu tastaturile nu. Citesc. Chiar si carti. Wow ! Dulceturi fur numai din camara bunicii mele. Nu am nervi sa caut prin alte camari, risc sa dau peste dulceturi proaste. Cu bunica merg la sigur. (e o alta manifestare a lenevelii cu care ma laud).

Sar peste felul in care tinem minte fraze ce includ cuvintele sani si solduri.

Margelele nu se pot coace in cuptorul cu microunde. Pacat, scapam mai ieftin.

Nu ma cert cu pitipoancele, doar ca uneori ma satur sa le vad. Si sa le aud.

Ca sa iti raspund la intrebarea ce nu te lasa sa dormi: Da, am beci. Nu il zugravesc.

Acum un pic mai serios. M-a distrat reviul. M-a deranjat un singur lucru. Dar ma indoiesc ca va ghici care.

Acuma chestiile de necitit.

Saptamani nebune, cu febra, renovari, reamenajari, comenzi tone, plecari, distractie, ameteala si vesti triste. Durere. As vrea sa fiu langa voi acum.

Luni... lupoaico ? Luni ?

Doar la noi, doar la noi

2008-11-21T10:11:00.021+02:00

Ce m-a socat, enervat, dezgustat, scarbit si amarat azi:

Blog sanctionat. Sanctionam bloggerii mai nou. Pentru ce ? Pentru ca au postat articole din ziare ? Ca au deschis gura ? Doar la noi...

Despre ce e vorba aflati din acest post

Nu pot sa cred ca e posibil. Chiar nu pot sa cred.

Nu inteleg de ce nu pot pune linkul, am incercat in 100 de feluri. Help, daca stiti cum.

Rezolvat cu ajutorul lui Skyrain si al Clanului madularelor vesele. Plecaciuni :P

Incepe sa imi placa, se vede, da ? :))))

New addictions

2008-11-21T09:39:00.003+02:00

In ultima vreme mi se parea ca nu mai este nimic interesant la TV. Chiar nimic. Aceleasi filme la a 'nspemia reluare, aceleasi emisiuni anoste (mai putin Dansez pentru tine pe care o urmaresc. Imi place dansul... ce pot sa spun ? Stiu, stiu, nu am scuze :)))) )

Dar in ultima vreme am descoperit un post pe care nu prea il bagasem in seama pana acum: Travel & Living. Si 3 emisiuni de care nu ma pot dezlipi. Chiar si reluarile imi plac :))).

Miami Ink. Tatuaje. Nu orice fel. Ce fac oamenii aceia e incredibil. Reusesc fara prea mult stres sa transpuna exact ce avea clientul in cap. Imi plac tatuajele si omii aia duc asta la arta.

While you were out. Aaaaaaaaaaaaah, va roooooog, veniti si in Ro ! 1500 dolari, multa imaginatie, multa indemanare, 2 zile. Atat le trebuie ca sa renoveze o camera. Sa ii dea o fata complet noua. Am vazut niste idei atat de simple si atat de frumoase. Pare foarte usor, dar e nevoie de mult cap si multa experienta ca sa ajungi sa faci sa para usor. Sunt magnifici. Daca sunteti interesati de renovari si mai ales de decoratiuni interioare ieftine, dar de efect, va recomand din tot sufletul sa va uitati.

Flip that house. E simplu, da ? Cumperi o casa mai prapadita, bagi in ea o anumita suma de bani si o vinzi rapid cu un profit frumusel. Pot sa imi schimb meseria ? Pot ? Au grija de tot, detalii de "look", dar mai ales ceea ce nu se vede: instalatii, izolatie, ce e la moda, materiale de calitate. Profit ? In jur de 100.000$. In maxim 2 luni ? Frumos.

Pe langa Travel and Living, m-a apucat mania Desperate Housewives. Stiu, stiu, trebuia in urma cu 3, 4 ani sa ma apuce :))). Dar acum a fost momentul, probabil. De ce imi place ? Combinatia dintre realitatile zilnice, amare sau dulci, anoste sau emotionale, si misterul adaugat pentru a condimenta situatia. Inca sunt la sezonul 1, asa ca sunt sanse sa ma razgandesc. Deocamdata imi plac personajele, dialogul inteligent si prietenia dintre 4 femei care aparent nu au absolut nimic in comun. Decat faptul ca locuiesc pe Wisteria Lane.

Muzica ? Sigur ! Me too, btw. Fara partea cu "cut my hair" da ?

Campanie ?

2008-11-20T09:23:00.004+02:00

Pe scurt: Nu voi vota cu cei care isi lipesc afise electorale pe copaci. Stalpii nu mai sunt de ajuns ? Ati auzit de protejarea mediului inconjurator ? Guess not.
Nu voi vota nici cu cei care imi pun pe usa de la intrare niste chestii oribile gen acele anunturi ce le agati pe clanta de la usa camerei de hotel cu : Do not disturb. Daca vroiam asa ceva pe usa mea, ma mutam la hotel. In concluzie chestia respectiva sta frumoooooooooooooooooooos agatata pe tomberonul aferent. Ii sta bine.

Nu dau nume, oricum nu se va sesiza nimeni. Campania e o sursa de distractie pana la un punct. Totul e sa nu te mai gandesti ca unii dintre oamenii astia care se balacaresc, se baga in noroi pana in gat, se scuipa si injura, vor ajunge la conducere.

Mi-e scarba

Nu

2008-11-13T10:02:00.002+02:00

Fat-o ! Trec peste faptul ca moda ne omoara. Ca iti sta bine, ca nu, e la moda. Ma rog, moda de bazar, dar ce mai conteaza ? Posete mari de lac in toate culorile, tipatoare, ostentative, asortate sau nu cu cizme (pai bine mah, nu te vezi cum arati cu cizme de un roz deranjant (chiar si pentru mine care sunt fan declarat al rozului) si poseta aia de lac tot roz ? Si mare, dom'le, mare, de parca acuma te muti si ti-ai pus toata garderoba acolo. In plus, parca sunteti in uniforma. Originalitatea a murit. Traiasca magazinele de 10 lei si marfa chinezeasca la kilogram.
Dar spuneam ca trec peste asta, nu ? Nu stii sa te imbraci, asta e. Dar ( e un dar cu multi de "a", ceva gen daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar) de la lipsa de bun gust pana la lipsa de cea mai elementara igiena e cale lunga. Si asa ajungem la parul slinos si plin de puf. Si la ceea ce a dat nastere postului asta:

NU ajunge sa te dai cu spray. NU acopera mirosul de nespalat si transpiratie. Antiperspirantul (adica impotriva transpiratiei, da ?) are scopul de a elimina relativ transpiratia, NU de a o acoperi. Chiar daca torni o sticla de parfum/ folosesti un tub de spray odata, tot NU acopera putoarea.

Sfatul meu: Daca nu vrei sa intoarca barbatii capul dinspre tine sau sa fuga in alt colt al incaperii in care sunteti, daca vrei cu adevarat partida de sex dupa care clar tanjesti (nici nu ma mai deranjez sa explic cum imi dau seama), daca vrei sa mai stea cineva pe langa tine, te rog, SPALA-TE. Fa-ti un bine si fa-ne si noua un bine. Si modereaza cantitatea de parfum cu care te falesti. Parfumul nu trebuie turnat pe haine/corp, trebuie doar sa ghicesti o unda placuta.

Multumesc anticipat,

Ankhu, the bitch (de data asta)

Liliac si Cuvinte

2008-11-12T10:24:00.002+02:00

Stiu, am cam lenevit luna trecuta. Prinsa in magia culorilor, m-am dedicat mai mult bijuteriilor. Gandul ca cineva le poarta, poate le si iubeste asa cum le-am iubit eu dinainte de le vedea gata, aduce caldura. Si bucurie. Culmea e ca nu mi-am facut inca nimic mie. Pentru mine. Al meu. Poate pentru ca toate sunt si ale mele, fiecare poarta o bucata din mine: minte, suflet, vis.

A inflorit liliacul. Smocuri mici mov. Si frigul le chinuie, dar totusi stralucesc. Ma intreb de unde a mai avut forta sa infloreasca. Lectie si model. Forta din radacini. Sa nu uiti, da ? Sa nu uiti...

Celelalte Cuvinte. Album nou, concert. Amintiri. Atatea amintiri. Cat de tineri eram ! Acelasi sound, aceasi voce. Calin Pop. Mai plinut, dar inconfundabil. Daca vrei... Lasa-ma sa curg. Vechi si nou. Noul album suna bine. Rock revival ? Speram. Era pacat sa dispara, desi nu credeam ca ii voi mai vedea live vreodata. "Ai fi crezut ca vom mai merge la un concert Cuvinte impreuna ?" Nu. Chiar nu. Dar ma bucur ca ai fost acolo. Iarba prin par.

Ultimele zile au fost leganate de Jewel, Sarah Mclachlan si Diana Krall. Sarah ma face sa ma gandesc la Lee. Poate datorita unui post mai vechi al ei. I love you. Si o poveste. Mi-o imaginez undeva intr-un fotoliu mare, la caldura, cu un pahar plin cu o licoare auriu-roscata. Si cu povesti lungi. Sa te faci bine repede, dar profita de lenea in miros de brad intre timp.

Maine... M. Vineri, cabana. Saptamana asta se anunta frumoasa, cu toata raceala, durerea de gat, nasul prea infundat si senzatia de moleseala data de febra. Dar ce mai conteaza ? Liliacul e inflorit. Radacini, da ? Radacini...

Si amintiri

Fat-o, un comm sa-ti dau, vrei ?

2008-11-11T18:01:00.003+02:00

Eu, printre altele, ma ocup si de un magazin de imbracaminte de dama. Unul dragut, cu haine mai aparte, unele spre hippie, unele mai elegante, serii mici, majoritatea create de noi, accesorii lucrate manual. Ideea de baza e ca imi place, ma simt bine printre hainele astea, sunt pe gustul meu, lucrate frumos si fara infloreli inutile.
Ne mandrim cu ce avem.
Astazi mi-au intrat 2 cliente.
"Aveti pantaloni negri ?"
"Desigur"
Le aratam, cea care dorea sa isi cumpere, parea chiar interesata.
"Cat costa?"
"Atat"
"De ce asa de mult ? ce ? Sunt de firma ?"
....
....
....

Am ezitat sa ii raspund, am numarat de 10 ori, am respirat adanc si apoi i-am raspuns zambind.

"da. de firma noastra"
A plecat ca din pusca, nervoasa, strigand dupa colega/ prietena ei:
"Hai odata, pune-i jos, nu auzi, hai" Aia ramasese cam tampituta, asa, cu pantalonii in mana si nu stia ce sa faca cu ei. I-am luat frumos, tot zambind.

Daca ma enervasem ? Desigur. Mai ales ca cea cu pretentii de haine de firma era imbracata in pantaloni de atlas si adidasi. Drept e ca Nike, dar tot nu puscau cu pantalonii. De nici o culoare. Dar pantalonii puscau. Pe ea. Si se asortau perfect cu poseta mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeee de lac. Pantalonii. Ca adidasii, chiar daca erau Nike, tot nu se potriveau.

Acuma, dupa o discutie cu Lupoaica, regret ca nu i-am cerut hi5-ul, sa ii dau un comm. Ca sigur are.
"Fat-o, nu imi dai si mie hi5-ul tau ? Iti las un comm. Si stelute (sau ce se da pe hi5). Si te laud la toata natiunea. Ce zici? Te poopiiiiiiiiiik, fat-o. Esti prea cool."

ButT of course.

Queen with Paul Rodgers - Rock the Cosmos Concert

2008-10-29T10:40:00.004+02:00

Am fost la concertul Queen din Budapesta aseara. Paul Rodgers nu e de acolo. Mi s-a parul fals, nepotrivit, prea dur. Imi place omu', dar mie mi se pare ca nu se potriveste cu Oueen. Pacat. Am incercat sa nu fac nici o comparatie in ce a fost acum si Freddie, dar e cam greu. Dar ca sa nu il nedreptatesc... Simple Man

Sa revin la concert. Atmosfera old rock times. Oamenii stiau versurile, toate, chiar si cei tineri. Un Brian May in mare forma, Roger Taylor cu aceeasi voce rock ragusita, solo-uri de chitara, solo-uri de tobe, un "duet" cu Freddie. Freddie inca e prezent in concert, prin imagini, prin filmulete, clipuri, prin muzica. Un scaun in mijlocul scenei, Brian May, o chitara rece. "This is for Freddie". Atat. Love of my life. Toata lumea canta. Momente magice.

Bohemian Rhapsody. Pe ecranul imens Freddie. Apoi brusc Brian May cu un solo de chitara. Senzatia a fost inimaginabila. Ca si cum ar fi fost acolo.

3 ore. Au trecut prea repede. Chiar daca nu am fost incantata de combinatia cu Paul Rodgers, mi-am promis sa ii mai vad. Poate voi mai avea ocazia.

Ah, si sa nu uit: Mi-am cumparat un tricou minunat cu Freddie. Na ca m-am laudat.

Tot acum am aflat ca s-au vandut toate biletele la concertul AC/DC din primavara. Tot in Budapesta. Sold Out la 3 ore dupa ce s-au pus biletele in vanzare. Incredibil.

Si pentru ca numai asa pot incheia... Queen style ending

Featuring Alina Manole

2008-10-15T12:29:00.002+03:00

Am descoperit-o recent. Imi doresc sa o aud live odata. Macar o data.

Alina Manole

"pentru cei care macar o singura data au vrut sa daruiasca celui drag mai mult decat pamantul"

In finala Battle of songs

Ironie si farmec

Numai Chopin...si tacere

2008-10-03T20:38:00.002+03:00

La anul il voi cunoaste. Sper sa nu mai vad un idol sfaramat. Pana atunci ii iubesc vocea, mainile si mintea.

O luna roscata imi insangera plopii

Din plin

2008-09-30T08:53:00.003+03:00

Sfarsitul de saptamana a adus cu el bucurii, mirari, nou, emotii, aventura, ochi largi si suflet plin. Am cunoscut oameni care traiesc pentru un vis si isi traiesc visele. Oameni care fac sacrificii enorme pentru pasiunea lor. Oameni minunati, dedicati, seriosi cand e nevoie, glumeti si veseli cand e de relax. Mi-am promis ca o sa ii mai intalnesc. Si sigur se va intampla. Duc cu ei povesti despre limite invinse, despre lumea vazuta din alt unghi, despre nori si vant. Despre cum e sa atingi cerul. Despre stele ce palesc.

La 7 dimineata erau deja acolo. Analizau cerul, vantul, viteza, curentii de aer. Se trezisera la 5. Nacelele asteptau cuminti, insirate. Parca nerabdatoare. Inainte de 7 deja se vedeau primele flacari de proba. Arzatoarele se umflau in pene si suflau foc ca niste dragoni infuriati. Si omul, jumatate din marimea flacarilor, le controla, le mangaia, le imblanzea. Apoi au aparut petele colorate in iarba. Albastre, alb cu rosu, galben cu rosu, un curcubeu, altul verde ca iarba. Mai mari, mai mici, se intindeau lenese, desfasurate de maini pricepute. Maini nerabdatoare, emotionate de ceea ce stiau ca va urma. Aerul cald, impins de ventilatoare mari se strecura sub ele. Inainte sa iti dai seama toate acele pete din iarba au devenit pete pe cer. Un cer gri, deloc vesel. Baloanele se ridicau incet, stapanite de nacela grea. "Haideti, repede, inauntru" striga la noi omul carunt cu ochi clari si albastri. Calatoria... Deasupra tuturor. Zborul cu balonul e altfel decat cel cu avionul. Esti expus si totusi sigur ca acei oameni stiu exact ce fac. Nacela mangaia incet varfurile copacilor. Senzatiile de prabusire sau de liniste se amestecau vibrant, te faceau sa tremuri. Caldura flacarilor te faceau sa iti acoperi parul, de frica sa nu te arzi. Incet am aterizat. 40 de minute ? Cand au trecut ? Copila din bratele mele radea cu mainile in jurul gatului meu: Mai vreau... Si eu mai vreau. Dar alta data. A durat cam o ora sa adunam balonul. A durat cam 2 ore pregatirea de plecare. Atata munca, pentru 40 de minute de zbor. Si fericirea din ochii lor spunea totul. Veniti de departe, obositi de drum, de trezitul devreme, totusi nimic nu le-a stat in cale. M-am inclinat in fata lor, cu respect. Oamenii astia traiesc pentru visul lor. Si se hranesc din el. Am sa revin cu poze si povesti. Atunci cand gandurile se vor aseza cuminti la locul lor.

Greu, da ?

2008-09-14T20:40:00.003+03:00

De 3 zile. Noua obsesie. Greu cu ea. Nu reusesc sa mi-o scot din cap. Ma agita, ma calmeaza, ma scutura, ma intoarce si ma desface in bucati. Apoi ma reface in stilul ei. Imi bucura fiecare sinapsa (ma rog, e doar una, dar cine mai numara? ), ca apoi sa le infioare. Doare si mangaie. Loveste si saruta.

I've been biding my time
Been so subtly kind
I got to think so selfishly
'Cos you're the face inside of me

I've been biding my days
U see evidently it pays
I've been a friend
With unbiased views
Then secretly lust after you

So now he's gone rusty
You're bored and bemused
You wanna do someone else
So you should be by yourself
Instead of here with me
Secretly

Trying hard to think pure
Bloody hard when I'm raw
You talking out so sexually
'bout boys 'n girls and your friggin' dreams
So now you feel lusty
You're hot and confused
So now you've been busted
You're caught feeling used

You had to do someone else
You should've been by yourself
Instead of here with me
Secretly
Secretly

De acum

2008-09-14T09:58:00.002+03:00

"Mami, masina lui tati se cheama Coiota? "

De acum, da

M's

2008-09-13T15:14:00.004+03:00

E facut special pentru ea. Un pic hippie, pe stilul ei, un pic rosu ca ii sta bine, un pic albastru ca e culoarea ei, un pic de roz, aproape invizibil, ca sa imi poarte culoarea, un pic verde ca sa ii lumineze zilele de iarna.

Pacat...

2008-09-12T08:49:00.002+03:00

Acum catva timp baclavalele au adus in preajma un om cu povesti frumoase. Un om care m-a facut sa plang uneori, sa visez alteori. Sa rad si sa invat ca fiecare dulce poate fi o poveste. Ca zanele exista. Ca trenurile se pot lasa sa plece, dar ca e pacat sa le pierzi pe cele care duc unde trebuie. Ca insulele pustii nu sunt pustii, le populeaza vise si demiurgi. Ca gradinile au mereu trandafiri. Ca vorbele se pot asterne atat de natural incat ochii citesc, iar sufletul simte.

Cineva a reusit sa sparga povestile. In bucati mici mici mici. Atat de mici ca s-au evaporat in neant. Si e pacat... E pacat, mai omule frumos, e pacat ca lasi ura sa intre in gradinile tale. Zanele nu cunosc ura. Si in fiecare poveste trebuie sa existe un rau. Nu e mai bine sa il invingi ?

Mi-e dor de povesti... Astept o ploaie de vara sa vindece ranile. Si sa te intorci. Tu, care chemai lasa_apa_sa_curga printre noi... renunti asa de usor ?

Pentru SkyRain, cu speranta ca ne va reda povestile cu suflet curat si gradina in care se poate intampla orice. Te asteptam, intoarce-te.

Red

2008-09-10T17:42:00.005+03:00

Si pentru ca ma durea capul si oricum nu aveam chef de plimbari...

Vor ajunge: cercei, colier, bratara sau bratari si inel. Cand se racesc (o parte, restul...)

P.S. Vreau pachetuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuul :(((

Ankhs and roses

2008-09-09T20:28:00.003+03:00

Primele incercari. Ankh-urile au iesit cam carne. Trandafirii in schimb au iesit frumosi. Inca astept culoarea pentru cerceii preaminunatelor ce imi acompaniaza preamaretia in aerul rarefiat al inaltimilor preaminunate in care traim. Ma enerveaza firma aceea cae trebuia sa imi trimita produsele de saptamana trecuta deja si nici acum nu au parasit depozitul lor. Nu-i nimic, cica maine ne inghite gaura... neagra si cui ii mai pasa de cerceii mei ?
Si ca tot am pomenit-o... Ma gandeam dimineata (cand am aflat si eu de experimentul maret)ce as face eu in ultimele mele 24 de ore ? Sarind peste partea naturala si evidenta a familiei. Si brusc mi-am dat seama ca... nu am mai vazut multa lume draga de multisor. Ca nu apuc sa dau un telefon sa te intreb ce mai faci. Ca semnele de intrebare nu au apucat sa devina puncte. Sau exclamatii. Cat de usor ne lasam ametiti de vartejul vietii... De cate ori nu mi-am propus sa invat sa ma opresc uneori si sa imi fac timp de cei dragi. Si cat de usor am uitat.
Si maine nu se va intampla nimic si iar voi uita si iar si iar si iar...
Daca totusi maine ne-om duce... macar stiu ca lupoaica ma iumbeste. Ca mi-a zis ea azi. Si io te iumbesc, na.
Acestea fiind zise... preview pentru posteritate

Nerabdare

2008-09-02T12:19:00.002+03:00

In cateva zile voi avea tot ce trebuie pentru joaca de-a culorile. Mainile imi asteapta nerabdatoare lutul fin, mintea tremura la gandul creatiei, sufletul isi arunca curcubee in jurul gatului si imi imbraca somnul in panze subtiri.

Stiu exact cum vor arata primele 3 modele. Unul al meu si 2 vor ajunge sa bucure diminetile somnoroase ale celor 2 preaminunate care imi acompaniaza preamaretia preamagnifica.

Ave noo !

P.S. Promit poze

Jane

2008-09-02T10:00:00.002+03:00

(... nu Jana, ca sa nu existe confuzii)

Nu stiu cine e Jane. Dar ma obsedeaza jurnalul ei. Jane e o poveste. O poveste cu pagini arse. Jane imi mangaie azi angoasele. Jane se ascunde printre cuvinte. Cucu-bau ! Jane se joaca.

If I had to
I would put myself right beside you
So let me ask
Would you like that?

Joaca dur. Da ? Nu ? Raspunsurile sunt gri astazi. Ne jucam de-a culorile, Jane ? Nu vreau gri, vreau roz. Un roz pal. Sters. Culorile se amesteca si devin alte culori. Reci, calde, neutre sau pline de viata. Culorile ne invart pe degete. Si noi ne invartim dupa ele. Culorile sunt jocul de azi, Jane.

There's a fine line between love and hate
And I don't mind
Just let me say that I like that

Vezi ? Culorile. Nu alb si negru. Nu gri. Roz ca norii rasaritului. Albastru ca cerul diminetilor de iarna. Verde ca si coaja unui mar necopt. Rosu ca miezul unui pepene crapat sub lama cutitului argintiu. Galben ca frunza in pragul toamnei.

Something's getting in the way
Something's just about to break
I will try to find my place in the diary of Jane
As I burn another page
As I look the other way
I still try to find my place in the diary of Jane
So tell me how it should be

Paginile ard mocnit. Uite cate culori. Rosu aprins, caramiziu, galben, albastru, maroniu... Intram in poveste ? Hai sa nu mai ardem pagini. Mai bine le scriem in culori. Apoi le desenam frumos. Cu roz ?

Poveste

2008-08-29T10:54:00.005+03:00

Sa tot fie vreo 2 ani jumate de atunci. Jucam MU cu M si tipul ala mereu OK pe un server HR. Intr-o seara un party mic cu OK-ul si cu JayJay (mah, asa era nickul MG-ului? Ca eu asa imi amintesc :))) ) Si Jay, pe care nu o cunoscusem pana atunci, imi zice sec: Eu te stiu, te-am vazut in poze. Belesc ochii si imi scutur jumatatea de neuron. Ce poze, eu nu dau poze, de unde, ce, cum ? Pfoaaaaaaaaaaaaaaa!!!!

Peste cateva luni, tot tipul ala OK imi zice: Da-i add la Misty, ca asteapta, ca vreau eu sa va aveti una pe cealalta in mess. Si i-am dat, ca nu te poti pune cu alintatul ala. Si bine am facut. Prima discutie a fost:
Eu: distractie placuta in contzed
Ea: mersi, mersi, fug la bagaje
desigur ca nu chiar asa, dar cam asta era baza :)) )

O vreme nu am prea comunicat. Apoi a venit invitatia in cabanuta unde cafelele isi imprastie aroma printre bloguri de omi faini. Si ne-am apropiat incet.

La multi ani ! Sa iti stea odata in cale sacul ala plin cu euroi. Sa ramai asa cum te stim: miserupista :))) Sa ne bucuri mintile si sufletele cu povesti frumoase. Sa citim cat mai repede continuarea Ghiocelului. (cu toate implicatiile) Sa... sa... sa... Lista e lunga. Are flori, primavara in ochi, fluturi prin stomac, pagini tiparite, omi dragi mereu aproape.

P.S. Aveeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee tie preaminunato, preaconico, prea cea mai cea dintre cele preacele (doar azi, da? sa nu ti se urce la cap)

Am tinut noua descoperire special pentru azi

Torturile, bautura si baloanele le gasiti la lupoaica

Shhhhh

2008-08-27T12:30:00.003+03:00

Somnul imi da tarcoale insistent. Imi impinge pleoapele sau se atarna greu de gene. Ochii se fac mici, mici, mici, capul da sa pice... Nu am voie sa dorm. Tu nu vezi cata treaba am ? Lasa-ma, shu shu de aici. De ce nu ai venit aseara ? Te asteptam in toiul noptii, te rugam sa apari. Tu nu. Tu apari ziua. Cand nu am timp nici sa respir. Mah, somnule, te tai de pe lista de cadouri daca nu te potolesti. Ai auzit ?

Spasit, pleaca. Zambesc si strig dupa el: La noapte, da ? Nu ma mai lasa sa astept!

Licoarea neagra imi aluneca prin vene. Gustul amar si aroma aceea cu tenta de viata ma fac sa deschid larg ochii. Programul parca nu mai e asa de incarcat. Lucrurile sunt mai usoare. Iar somnul, de necaz ca l-am alungat, s-a tolanit peste ochii copiilor si se uita la desene animate. Si caldura din camera vine din visele lor.

Shhhhhhhhhhhhhhhh, somnul imi mangaie copiii

Rock me

2008-08-25T13:03:00.002+03:00

M. m-a injectat azi cu Anouk. S-a implantat adanc in mine. Imi scutura jumatatea de neuron cu frenezie de 15 ani. Ma duce departe... inapoi in timp, cand rockul se respira prin toti porii. Vremuri apuse si renascute intr-o piesa. Spiritul stins si reaprins.

Roooooooooooooooooooooock meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

I'm sorry for the times that I made you scream
for the times that I killed your dreams
for the times that I made your whole world rumble

E mereu scurt

2008-08-15T01:04:00.003+03:00

...concediul.

Nu l-am gasit pe Cristofor. Probabil ca s-a saturat de asteptare si a pornit spre alte mari, sa esueze pe alta plaja pustie. Sau poate un traznet l-a prefacut in scrum. Daca va renaste se va simti ca mine: fiinta nascuta dintr-un foc stins de apele marii. ADN-ul meu poarta genele focului: uneori ard mocnit incalzind usor pe cei din jurul meu, alteori sunt flacara ce lasa urme adanci, alteori izbucnesc in valvatai si ma sting doar dupa ce am distrus tot. Dar marea ma cunoaste. Isi trimite valurile sa imi mangaie gleznele incet, ademenitor, apoi ma izbeste puternic, cu palmi dureroase, ma stinge si din ce ramane ma remodeleaza.

Ultima plaja necucerita... nu mai e. Ca tot ce e frumos. Oamenii iubeau plaja aceea pentru salbaticie, pentru liniste, pentru ruperea de realitate. De aceea a aparut acolo un bar, o terasa,plimbari cu ATV-ul (peste corturile altora, dar asta e alta poveste), probabil pana la anul... si primul hotel. Corturile vor parea desuete, reminiscente ale unor vremuri apuse. Si din nou, dupa Portita, vom pleca in cautarea linistii.

Rasaritul. Deschizi incet fermoarele cortului, iti iei o tigara si cafeaua, te asezi in scaunul comod, sau poate nici nu iesi din cort. Lumina se schimba, aburul se joaca in valatuci deasupra apei. Pescarii vaslesc deja spre cherhana, iar barca lor pluteste fantomatic pe prima raza de soare prin ceata diminetii. (Hai sa ne jucam de-a pescarii. Sa ne intrecem cu soarele. Sa zambim pescarusilor. Sa ne legene valurile in fiecare dimineata. Sa facem navoade si sa le intindem ca pe o panza de paianjen pe stalpii inalti. Vrei ? )

Cristofor

2008-07-30T16:07:00.002+03:00

Nisipul imi va arde talpile. Plamanii se vor infrupta cu nesat din aerul sarat. Pustietatea imi va invalui sufletul, adormindu-l cu vise dantelate. Mintea va canta cu fiecare val spart. Trupul va tresari la fiecare tipat de pescarus.
Undeva pe malul marii, Cristofor, calul de lemn al Mariei, asteapta o alta mangaiere, un nou imbold.

Vin. Asteapta-ma.

Oglinda

2008-07-28T07:39:00.002+03:00

"Mami, esti cea mai frumoasa din tara"
"Nu, mama, tu esti"
Palmele mici se opresc pe obrajii mei, invaluindu-i in caldura. Ochii negri si seriosi ma privesc bine, scotocind prin unghere.
"Inca nu"

Oglinda si Alba ca Zapada.

Frig

2008-07-26T21:57:00.004+03:00

A inceput la suprafata. Odata cu ploile. Odata cu norii negri ce navaleau din toate colturile lumii. Adunasera in ei ura si priviri negre. Si lasau sa curga peste mine zloata omenirii. Ploi mocanesti, incete, repetitive. Ploi fara sens. Si frigul inainta. Pielea, mainile, nasul, mintea, sinapsele. Apoi sufletul. Ca o gheara. Valuri de gheata. Nu intelegeam de unde atata ploaie si atata frig. Luna mea e calda. M-am nascut sub semnul focului. Soarele ma face sa rad. Sa cant. Ploaia e buna toamna. Cand sufletul obosit de caldura verii se moleseste si viseaza cu ochii pe fereastra uda. Ploaia vara ar trebui sa fie puternica. Plina de viata. Si calda.
Norii albi si pufosi alunga griul ultimei saptamani. Se fugaresc. Poate de maine...
Imi vreau soarele inapoi. Sa pisicesc iar tolanita pe un sezlong. Pielea sa se incalzeasca. Apoi mainile, nasul, mintea. Si sufletul. Sa arda de prea mult soare. Vreau soare in ochi. Promit sa nu ma stramb. Si trandafiri roz. Ca vreau eu. Roz. Da ? Cu mici picaturi de roua pe ei.
Vezi cat de putin vreau ? Roz si soare. Imi ajunge.

33

2008-07-24T19:36:00.003+03:00

- Spune 33
- Nu vreau !
- Spune 33
- NU VREAU !
- Spune 32 atunci
- 32. Multumit ?
- Shhhhhhhhhhhhh

Cu stetoscopul pe spatele meu, zambea ascuns. Simteam zambetul, pornit din inima. Respiram adanc si imi imaginam cum e sa simti fiecare suflu al omului de langa tine, fiecare murmur, fiecare soapta, fiecare bataie a inimii. Cum bate o inima emotionata ? Dar una trista ? Una indragostita ? Una nepasatoare ? Oare in stetoscop se aud fluturasii din stomac ? Ar trebui.
32 a trecut. Cu greu, cu tarairi. Cu dezamagiri. Cu lupta continua. Cu groaza. Totusi cu capul sus. Am biruit ? Nu. Dar am luptat cinstit. Razboiul continua. Deasupra lui plutesc florile rosii. Nu imi mai pasa ce le-a inrosit. Le iau asa cum sunt. Poate e sangele meu. Poate al altcuiva. Poate al ei. Poate sunt ele asa, rosii ca sangele, rosii de prea multa viata.
Imi canta azi Diana Krall. In surdina, aproape in soapta. Vocea ei se impleteste usor pe gandurile mele, le rasfira si le rastoarna.

Chill me some wine, keep standing by
Just entertain me, champagne me

Alintatul suna atat de bine cantat de ea.

Cut me a rose, make my tea with the petals.

Odata... candva...

-Spune 33
- 33

Surprise

2008-07-24T15:18:00.002+03:00

Lee mi-a facut o surpriza azi. Imi e aproape de suflet prin legaturi nascute fara sa stim cand si cum. Prin multele si amestecatele preferinte muzicale. Prin cartile iubite. Prin fetele nascute in aceeasi luna sub semnul aceleiasi zodii. Prin jazz sau rock amestecate cu aroma difuza a unui coniac bun. Prin povesti nascute virtual.
Lee e Rock Queen in Wonderland si ii sta bine asa. Natural. Fara prefacatorii.

Multumesc

Baclavale

2008-07-23T18:19:00.007+03:00

Moi, lipicioase, dulci, atat de dulci ca altceva isi pierde gustul in comparatie cu ele. Untoase, cu aroma fina si abia perceptibila de nuca rasa. Cu crusta putin tare si miezul surprinzator de moale. Plutesc baclavalele in miere. O poveste intreaga se imprastie in gura cand musti din ele. Aromele se intrepatrund, se amesteca, se imbina, se imperecheaza ca apoi sa explodeze in acel gust unic. Baclavalele poarta in ele mersul leganat al turcoaicelor si graiul lor dulce. Baclavalele au in ele aromele zilelor de leneveala si a sporovaielilor din serai. Baclavalele sunt placere si extaz.

Pe farfuria rosie, intr-un contrast perfect, baclavalele ma ispitesc si imi fac cu ochiul. Niciodata nu le-am mai simtit asa. Umbra de scortisoara aluneca prin aroma mierii.

Salem alecum !

Fluturele, paianjenul si Pantera Roz

2008-07-23T13:51:00.005+03:00

Eh, nu are un ochi, si ?

Niciodata mainile nu sunt prea mici pentru o strangulare buna :)))

Fluturele (de fapt e maimuta undercover), paianjenul si Panteruta.

O mica parte din cheful monstruos al piticilor din dotare. Sa-mi traiasca :)))

10 ani

2008-06-27T08:47:00.003+03:00

Din 30 am aparut jumatate la intalnirea de 10 ani. Din jumatatea asta, mai mult de jumatate sunt acum "adulti", cu preocupari, profesori majoritatea, seriosi, cu cravatele la gat chiar si in pijama. Eu nu am crescut destul. Si nici nu vreau. Depanam amintiri. Amintiri cu excursii, cu chefuri, cu betii monstuoase, amintiri cu examene nedate ca nu am reusit sa ne trezim dupa vreo sedinta de "invatat" intensiv, amintiri cu zile petrecute in orice alta sala decat cea de curs jucand cruce, amintiri cu certuri, cu iubiri, cu ras mult, cu plans, cu dureri impartasite in taina noptii, in timp ce restul dormeau imprastiati. Amintirile unor fosti studenti care au stiut cum sa faca din acei ani mai mult decat "anii in care am invatat". Am vazut nasuri inalte, cineva a spus ca nu danseaza pentru ca nu danseaza decat cu sotul. Am vazut priviri dezaprobatoare pentru ca am avut tupeul sa dansez cu acelasi tip aproape o ora. Ha.
In timp ce noi radeam depanand atatea povesti, restul povesteau de examene, de carierele ca profesori, de copii. Da, si eu am vorbit un pic de copii, dar ideea intalnirii era sa ne mai distram o data impreuna. Sigur ca vroiam sa stiu care s-a casatorit, cati prunci au, pe unde umbla, daca preadau sau nu, dar sincer, nu vroiam sa vorbesc despre asta toata seara. Nu noaptea, ca pe la 10 seara ramaseseram vreo 8 omi. Printre care si fostul nostru decan. Om frumos, el nu e "adult" inca :))) Am ras cu el mai mult decat cu 10 fosti colegi, iar sotia lui a dansat mai mult decat colegii mei.
M-am bucurat ca i-am vazut, m-am intristat ca i-am vazut atat de mari si importanti. Crestem toti, dar e pacat ca uitam ca in viata e loc si de nebunii. Ma gandeam la atati prieteni cu functii importante, prin primarie, altii avocati, doctori, care la orice chef devin pusti de 18 ani, fara functii, fara griji, fara inhibitii create de cravata.
Poate pana la urmatoarea intalnire vor creste si ei destul cat sa invete sa se distreze. Intre timp, eu refuz sa imi pun cravata in afara orelor de lucru.

Flacaii

2008-06-19T20:23:00.004+03:00

Azi in viata mea au aparut doi noi flacai. Pe unul l-am vazut, obosit dupa lungul drum, somnoros si miorlait, ca un pisoi. Unul e mai departe, am sa il vad in curand. Sunt fericita. Pentru ele, pentru fericirea lor, pentru acele prime clipe in care fiinta aceea fragila aparent cauta prima atingere. Gura flamanda, dar nestiutoare, instinctiv se lipeste de san si restul face natura. Senzatia aceea a primului alaptat nu se poate descrie. Toata oboseala, toate durerile, lunile de nerabdare, vizitele enervant de dese la baie, picioarele umflate, dormitul pe o singura parte, sau in fund, totul se pierde intr-o imbratisare. De cate ori vad un nou nascut, sau un bebel ce abia incepe sa gangureasca, ma apuca asa cate un dor de a mai simti toate astea. Dar nu ma tine mult :)))))

La matern am fost cu ai mei doi prunci din dotare. Program de vizitare pana la 16:30. Poarta incuiata. Zdrangan bine, copiilor le place ideea si se proptesc si ei sanatos in poarta de cateva. In sfarsit apare Regele portilor inchise, vizibil iritat de insistentele noastre. Ma uit mirata la ceas 16:32. Portarul ma priveste de sus: S-a terminat programul de vizite. Mah omule, e 4 32, ce dracu ? Si cu tupeu ma strecor pe langa el. Bine, bine, dar nu aveti voie in spital cu copiii. Ce ? Nu ai voie in Matern cu copiii ? Hai ca asta e tare. Nu aveam chef de scandaluri, asa ca las copiii cu mama pe o banca si merg sa imi vad mandretea de verisoara proaspata mamica si pe sotul aferent. Ea obosita, cu dureri, dar vesela totusi, el emotionat si necajit ca nu il lasa sa stea peste noapte cu ea. Cezariana nu a fost dorita, dar a fost necesara, pana dimineatza au tot sperat sa scape de operatie... dar nu a fost cale. Le mai povestesc din ale mele experiente trecute, o imbarbatez cum pot, radem si ma injura ca o doare, sa nu o mai fac sa rada (eu mi-am scos barbatul si fratele din salon pana se potolesc cu rasul ca plangeam de durere deja :))) ), ne pupam, o alint, mai povestim un pic si cobor sa stau cu ai mei doi prunci pana urca si mama la ea. In timp ce o asteptam copiii imi cer suc si pornim spre baruletul din curtea spitalului. Cand sa ajungem un racnet pornit din adancul burtii imense a portarului: Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Logic ca nu ma intorc, in primul rand ca nu mai sunt domnisoara de multisor (sau era un compliment si eu proasta nu l-am inteles) in al doilea ca nu ma intorc la racnete decat daca sunt de ajutor :))) Ma ajunge gafaind din urma fix pe mica terasa: Ce nesimtita sunteti, eu v-am lasat sa intrati si totusi veniti cu copiii pana aici desi vi-am zis ca nu e voie ? Ma holbez la el nervoasa. Mah omule, domnul bea bere, domnul astalalt bea coniac sau ce bea, toata lumea fumeaza, toata curtea e plina de oameni care fumeaza si tu ai tupeul sa imi spui ca nu am voie cu copiii aici? Am venit numai sa le iau cate un suc. Crezi ca pun bombe ? Si unde crezi mataluta ca i-am nascut ? Pe camp ? Nu e matern ? Nu aici se nasc copii ? Atunci cum dracu nu am voie cu ei in curtea spitalului ?
Dar nu e cu cine. Nu e voie cu copiii in spital, o tinea el una si buna. Le iau cate un suc copiilor si o iau incet spre poarta, pachet de nervi. Ala dupa mine. Eu in pas de plimbare. El spumegand. In timp ce ieseam pe poarta pe care o pazea cu strasnicie, m-am intors si i-am zambit ironic. Si soarta a facut ca fix atunci sa intre doctorul meu. Si sa se opreasca cu mine la povesti, sa ia copiii in brate, sa ma pupe pe frunte ca de obicei, sa ma intrebe de toate. Si balaurul cu cheile statea tot acolo, in ceafa mea. "Dar domnul doctor, de cand nu e voie cu copiii in curtea spitalului ?" Cine a zis ca nu e voie in curte ? Nu e voie in saloane, mai fac galagie, bebeii dorm, mamicile se mai odihnesc, stii si tu cum e."
Acuma privind in urma ma gandesc ca poate am gresit ca am tacut. Ca poate trebuia sa ma razbun pentru acel "nesimtita" pe care mi l-a aruncat. Dar privirea lui a facut tot.
In mod clar mai trebuie sa invat the bitchy way :)))))

Bye/die

2008-06-18T11:36:00.003+03:00

Candva prin decembrie spuneam eu cum ca 2008 ar trebui sa fie anul puterii. Se dovedeste ca e. Dar nu cum ma asteptam. Vroiam forta sa fac ce trebuie, sa aleg drumul piezis si sa urc unde vreau, sa le zambesc tuturor chiar daca doare. In schimb a trebuit sa gasesc forta sa trec peste toate suturile in posterior, peste ipocrizie, ignoranta, rautate, boala, moarte, nepasarea celor pe care ii credeam aproape, tacerea celor pe care ma bazam. Umerii pe care ii credeam neconditionati acolo au disparut rapid cand a fost greu. Zambetul s-a transformat in ranjet. Oamenii pe care ma bazam in dusmani. Le-am ras in fata asa cum au facut-o si ei dar nu m-am simtit mai bine. Roata se intoarce si eu inca nu stiu sa fiu rea. Dar voi invata. Intre timp am invatat sa trec cu capul sus peste tot. Coloana mi-e intacta. Ati vrut sa plecati ? Plecati, nu voi spune "ramai". Nimanui. In schimb acum, cand vrei sa te intorci... Asta e, draga mea, doare sau nu, usa aia nu iti mai e deschisa. Nu ai lasat nici o cale de intoarcere. Nu eu. Tu. Tu ai plecat trantind toate usile dupa tine si blocand drumul cu mii de lacate. Acuma degeaba plangi. Traiesti cu ce ti-ai creat. Si tu si toti restul al caror mirific spate am avut ocazia sa il examinez atenta anul acestea. Nu imi mai pasa. Sunt calita acuma. Bye/die

O saptamana

2008-06-17T12:48:00.002+03:00

Saptamana asta a fost grea. Inmormantarea, durerea, mult mai adanca decat ma asteptam, cuvintele acelea care imi tot suna in cap. Omul acela nu avea nici un drept sa imi vorbeasca in ziua aceea. Trebuia sa taca, sa isi puna capul in pamant si sa taca. In schimb mi-a trantit cuvintele acelea, condescendent, atotstiutor. Imi venea sa il pocnesc, sa il scuip, sa il injur. Acolo, langa mormantul ei, acolo, langa cea pe care am ingrijit-o atata vreme. "Ai sa vezi ca iti va lipsi". Ca o palma. Rautatea din el a iesit din nou la suprafata. Si ma asteptam. Si totusi m-a durut. Tonul acela ce se traducea prin "Stiu ca te bucuri". Nu ma bucur. Ma doare. E un gol in casa si in viata. Inca imi fac programul in functie de ea. Am o libertate de care nu ma bucur. Umblu mult, cu castile bine infundate in urechi, cu muzica urlandu-mi fiecare pas. Plug in the music, unplug the world. Copiii in fiecare zi deschid usa camerei: Nu a adus-o ingerasul inapoi ? Ma gandesc ca vineri merg la intalnirea aceea pe care o asteptam cu emotia revederilor. 10 ani... Oameni pe care nu i-am mai vazut de atunci. Oameni despre care nu mai stiu nimic. Ma bucuram. Acum privesc costumasul negru cu panglici portocalii si ma duce cu gandul la doliu. Nu am purtat doliu niciodata, mereu am considerat ca doliul e ca si credinta. In suflet. Cand se va trage linia nu va conta cat timp am purtat doliu sau cat am fost la biserica. La capatul drumului conteaza ca atunci cand privesti in urma sa vezi ceva frumos. Lumina vine din noi. Mi-o inchipui pe bunica stand la povesti cu bunicul. Au 8 ani de recuperat. 8 ani, 3 stranepoti. Au multe de povestit. Oameni drepti, ce au trait frumos. Oameni pe care i-am iubit pentru sufletul lor, pentru povestile lor, pentru bunatatea lor. Oameni care m-au primit in familia lor cu sufletul deschis. Oameni pe care i-am iubit si care m-au iubit la randul lor. Am invatat si de la ei, le fel cum am invatat de la bunicii mei, ca dragostea poate dura. 60 de ani de casnicie. Fericiti. Acum sunt iar impreuna. Dumnezeu sa va odihneasca.

Si asa...

2008-06-09T08:37:00.004+03:00

Am carnet. De soferita. Sunt foarte mandra, da ? Nu de faptul ca l-am luat din prima, ci de faptul ca am reusit sa tac si sa nu ii zic vreo doo marelui politai care m-a examinat. Pe langa faptul ca mi-a fost din start antipatic, cand mi-a zis "ma, fata, ma" mi s-a ridicat brusc tensiunea peste limitele normale :))) Dar cred ca a observat ca din "doamna" nu m-a mai scos dupa :)))). Cand am terminat i-am bagat un "Multumesc" pe care cred ca l-a simtit dureros. Sau nu. Totusi e politai.
In timp ce stateam in asteptarea rezultatelor la sala, satula de anuntul maaaaaaaaaaareeeeeeeeee si extrem de vizibil "NU SPRIJINITI GARDUL" (da, da, de politie vorbim, cred ca vor ei sa le pice gardul, sau ceva de genul, de nu lasa lumea sa il sprijine) si nervoasa ca nu puteam sa ii fac poza sa nu ma vada careva si sa ma pice :)))) (las' ca azi merg sa iau carnetul si tot trag in chip maretia profund politieneasca) un tip la vreo maxim 20 de ani imi cere un foc si asa incetut ne apucam noi sa vorbim. Si la un moment dat, drac stie cum si de unde imi serveste "Vorba mamei, ce bine era pe vremea lui Ceausescu, cand terminai scoala aveai o slujba, aveai unde locui, nu te chinuiai ca acuma" Ma uit la el luuuuuuuuuuuuuuung, ma gandesc ca a prins maxim 2 ani de comunism, deci amintiri ioc si il intreb sec : Tu ce muzica asculti ? Un pic mirat de schimbarea directiei: House... "Si ai fost la vreun concert fain?" Daaaaaaaaaaaaaaa, la Tiesto, la Atb, vreau sa merg si in Ungaria la.. (nush la ce ca nu prea le am cu house-ul)" Desenele animate iti plac ? am continuat, zambind deja. "Sigur, cum sa nu?" L-am lasat asa, nu avea sens sa ii mai spun ca pe vremea aia pe care o regreta fara sa stie ce regreta, nu ar fi rumegat guma de mestecat, pentru ca era o raritate, si ca desenele erau cu ratia, maxim jumatate de ora pe saptamana. Cum ar putea intelege ce inseamna sa primesti pachet cu concertul Floyd din Venetia prin septembrie '98, filmat de un prieten drag fugit din tara, de o calitate nu foarte buna (filmarea, nu concertul, concertul e si acum preferatul meu) si sa plangi de cateva ori pe parcursul vizionarilor repetate, de bucurie ca ii vezi, de bucurie ca omu acela drag a fost acolo, de bucurie ca ai cum sa asculti Floyd. De unde sa stie ca pleata lui pana la umeri (care ii si statea bine, al dracului :P ) pe vremea aceea era semnul unui noroc nesperat, dar si continua teroare ca intr-o zi te va trimite vreun profesor frustrat sa e tunzi, sau te va aduna un militian de pe strada si vei face cunostiinta cu foarfeca lui ? Cate plete nu am regretat... Ce sens avea sa ii spui ca cei ce ascultau metale pe vremea aia erau un soi de paria. Ca blugii rupti care acum sunt la moda, pe atunci erau un bilet sigur spre priviri dezaprobatoare. Ca am plans 2 zile cand am aflat ca nu se va mai tine Tim Rock-ul ? Ca gaseam bilete la Iris, Celelalte Cuvinte, Compact... numai cu pile ?
Da, poate ca aveai un post si un apartament, dar merita ? Nu e prima data cand cineva care a crescut dupa perioada '89, imi spune ca era mai bine atunci. Sa va fereasca Dumnezeu sa aflati cat de bine era.
Oricum important e altceva: AM CARNEEEEEEEEEEEEEEEEEEET :))))

Love and hate

2008-06-04T08:08:00.000+03:00

Uneori imi urasc trupul. Ii urasc toate reactiile pe care nu le pot controla. Starile de rau. Felul in care zvacneste intr-o placere ce pleaca din cele mai ascunse cotloane la anumite atingeri. Urasc felul in care se leapada de raul din el. Ii urasc durerile, felul in care se revolta la cel mai slaba unda de miros neplacut sau in care explodeaza in migrene la orice miros puternic. Ii urasc slabiciunea. Oasele prea fragile care au cedat de mult prea multe ori in entorse, deformandu-mi gleznele, pielea prea sensibila ce se invineteste la cea mai mica atingere, venele prea subtiri, atat de subtiri ca o simpla recoltare de sange devine o aventura cu urme negre pe bratele mele.

Alteori il iubesc. Imi iubesc sanii putin lasati, caci poarta pe ei semnele celor doua fiinte ce si-au tras seva primelor clipe din mine. Imi iubesc soldurile late caci ascund vibratii si ritmuri nedescoperite. Imi iubesc micile riduri caci au aparut din mult ras si fiecare e urma unei fericiri. Imi iubesc inima caci desi a fost la un pas de a se opri definitiv, si-a gasit forta sa bata mai departe. Imi iubesc cele trei vertebre putin iesite in afara caci imi aduc mereu aminte ca viata e scurta, uneori mult mai scurta decat ne asteptam. Imi iubesc parul. Felul in care isi gaseste personalitatea lui. Mereu alta, mereu plina de viata. Imi iubesc spranceana incarnita de o cicatrice din copilarie, caci mereu se mira. Imi iubesc defectele pentru ca ma fac unica.

P.S. (ca o concluzie tarzie) Sunt o narcisista care uneori se uraste, nu ? :)))) Leoaica din mine isi spune cuvantul.