Pe scurt... concediul

Cred ca doar acum am reusit sa revin din concediu. Sau poate ca nici acum complet. Inca inchid ochii si valurile revin spargandu-se linistit. Sunetul acela e definitiv in mintea mea. In fiecare an are alte nuante, alte conotatii, alti stropi imprastiati in soare.
Apoi muntele. Verde. Aer. Izvoare. Paduri. Gheata pesterilor, nebanuita in caldura de afara. Mic miracol.

Cadourile de ziua mea vor avea un loc numai al lor. Pentru ca merita. Macii, cartea ce aseaza usor pe corzile chitarii, cantaretul cu pantaloni hip ce poarta cu el amintirea Jay-ului si a celor cateva scurte ore petrecute cu ea pe o terasa. Stropul de tristete provenit din blonzeala noastra care a uitat ca aveam si aparate foto la noi. Dar asta va urma... cand ea si B vor ajunge pe aici. Caci si ei au promis. B. nu a fost o surpriza. E exact cum mi l-am inchipuit. Acolo unde trebuie.

Urmeaza Piatra Craiului. Apoi lupoaica si Bubu. Si prima zi de scoala. Emotii multe adunate, ingramadite, amestecate. Si nu se bat. Nu se cearta. Se impletesc frumos cu sunetul valurilor, cu mirosul sarat, cu scoicile cu umbre de inimi.

Hora

20 mai. Ziua in care am primit Hora. Nu e prima mea chitara, candva demult, in copilarie am mai cantat. Acum insa e altfel. E liniste. Nu stiu cum suna pentru altii, dar pentru mine suna a liniste. Si incet incet unele vise chiar devin realitate. Si incet incet partea aceea din mine ingropata in cotidian, in nevoi, in fugi, iese la suprafata si se hraneste cu tot ce prinde: bijuterii, chitari, pensule si culori. E anul regasirilor. E anul esarfei albe cu maci. Esarfa pictata pentru mine de o mana coborata din povesti. In casuta ei voi poposi in curand. Dar pana atunci cant, modelez, pictez.

Draga Cristofor

Anul acesta in locul esarfei violet pe care marea a inapoiat-o zdrentuita va aparea o esarfa alba cu maci. Mai e putin...

Vernisaj

Joi, 11 iunie, Arad, sala Clio, ora 18. Vernisaj foto al dragului meu prieten Vio Gantner.

Pentru ca uneori o imagine face mai mult decat o poveste.

Si un mic demo

Va asteptam

Alina Manole si Festival folk

Weekendul viitor (adica 8-10 mai) festival folk. Cu Alina Manole. In sfarsit o vad live. SI Mardare, Dididna, Bodolan, Poesis, Zoia Alecu. SI altii, unii pe care nu ii stiu, altii mult prea cunoscuti.

... ne vedem la chitari, da ?

http://folkblog.wordpress.com/2009/04/28/folkfest-arad-la-cea-de-a-cincea-editie/

Fulgu

La iarba verde. Cockerul din dotare manca iarba linistit. Maimuta, dupa o perioada de meditare adanca:

Mami, Dodi iar mananca iarba. Deseara o sa ne dea lapte !

Fulga ? Noooooooooooooooo, Fulgu

Si te-ai dus dulce minune

Mail. Va anuntam... 4 bilete...

4 bilete la trupa care mi-a alintat neuronul atatia ani. 4 bilete la primul metal al copilariei. 4 bilete la caseta aceea uzata de prea mult ascultat, intr-o vreme de demult cand metalul se gasea pe sub mana. Caseta inca mai exista. La loc de cinste, acasa la S. The Jack, TNT, Back in black, You shook me all night long, What do you do for money, honey. Caseta amintirilor. 4 bilete, topaitul pe scaun, asteptarea, bucuria, nerabdarea. Fericire. Mergeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem la concert, urlau gandurile printre lacrimi.

Apoi vestea. Ca era prea frumos sa fie adevarat. Si alte lacrimi au aparut. Alte urlete. Dezamagirea. A mai ramas Belgradul. Prea scump acum, probabil va pica si el de pe lista.

Candva, cand voi creste mare, voi merge la un concert al lor. Pana atunci ramane caseta aceea si...