marți, 30 septembrie 2008

Din plin

Sfarsitul de saptamana a adus cu el bucurii, mirari, nou, emotii, aventura, ochi largi si suflet plin. Am cunoscut oameni care traiesc pentru un vis si isi traiesc visele. Oameni care fac sacrificii enorme pentru pasiunea lor. Oameni minunati, dedicati, seriosi cand e nevoie, glumeti si veseli cand e de relax. Mi-am promis ca o sa ii mai intalnesc. Si sigur se va intampla. Duc cu ei povesti despre limite invinse, despre lumea vazuta din alt unghi, despre nori si vant. Despre cum e sa atingi cerul. Despre stele ce palesc.

La 7 dimineata erau deja acolo. Analizau cerul, vantul, viteza, curentii de aer. Se trezisera la 5. Nacelele asteptau cuminti, insirate. Parca nerabdatoare. Inainte de 7 deja se vedeau primele flacari de proba. Arzatoarele se umflau in pene si suflau foc ca niste dragoni infuriati. Si omul, jumatate din marimea flacarilor, le controla, le mangaia, le imblanzea. Apoi au aparut petele colorate in iarba. Albastre, alb cu rosu, galben cu rosu, un curcubeu, altul verde ca iarba. Mai mari, mai mici, se intindeau lenese, desfasurate de maini pricepute. Maini nerabdatoare, emotionate de ceea ce stiau ca va urma. Aerul cald, impins de ventilatoare mari se strecura sub ele. Inainte sa iti dai seama toate acele pete din iarba au devenit pete pe cer. Un cer gri, deloc vesel. Baloanele se ridicau incet, stapanite de nacela grea. "Haideti, repede, inauntru" striga la noi omul carunt cu ochi clari si albastri. Calatoria... Deasupra tuturor. Zborul cu balonul e altfel decat cel cu avionul. Esti expus si totusi sigur ca acei oameni stiu exact ce fac. Nacela mangaia incet varfurile copacilor. Senzatiile de prabusire sau de liniste se amestecau vibrant, te faceau sa tremuri. Caldura flacarilor te faceau sa iti acoperi parul, de frica sa nu te arzi. Incet am aterizat. 40 de minute ? Cand au trecut ? Copila din bratele mele radea cu mainile in jurul gatului meu: Mai vreau... Si eu mai vreau. Dar alta data. A durat cam o ora sa adunam balonul. A durat cam 2 ore pregatirea de plecare. Atata munca, pentru 40 de minute de zbor. Si fericirea din ochii lor spunea totul. Veniti de departe, obositi de drum, de trezitul devreme, totusi nimic nu le-a stat in cale. M-am inclinat in fata lor, cu respect. Oamenii astia traiesc pentru visul lor. Si se hranesc din el. Am sa revin cu poze si povesti. Atunci cand gandurile se vor aseza cuminti la locul lor.

duminică, 14 septembrie 2008

Greu, da ?

De 3 zile. Noua obsesie. Greu cu ea. Nu reusesc sa mi-o scot din cap. Ma agita, ma calmeaza, ma scutura, ma intoarce si ma desface in bucati. Apoi ma reface in stilul ei. Imi bucura fiecare sinapsa (ma rog, e doar una, dar cine mai numara? ), ca apoi sa le infioare. Doare si mangaie. Loveste si saruta.



I've been biding my time
Been so subtly kind
I got to think so selfishly
'Cos you're the face inside of me

I've been biding my days
U see evidently it pays
I've been a friend
With unbiased views
Then secretly lust after you

So now he's gone rusty
You're bored and bemused
You wanna do someone else
So you should be by yourself
Instead of here with me
Secretly

Trying hard to think pure
Bloody hard when I'm raw
You talking out so sexually
'bout boys 'n girls and your friggin' dreams
So now you feel lusty
You're hot and confused
So now you've been busted
You're caught feeling used

You had to do someone else
You should've been by yourself
Instead of here with me
Secretly
Secretly

De acum

"Mami, masina lui tati se cheama Coiota? "

De acum, da

sâmbătă, 13 septembrie 2008

M's



E facut special pentru ea. Un pic hippie, pe stilul ei, un pic rosu ca ii sta bine, un pic albastru ca e culoarea ei, un pic de roz, aproape invizibil, ca sa imi poarte culoarea, un pic verde ca sa ii lumineze zilele de iarna.

vineri, 12 septembrie 2008

Pacat...

Acum catva timp baclavalele au adus in preajma un om cu povesti frumoase. Un om care m-a facut sa plang uneori, sa visez alteori. Sa rad si sa invat ca fiecare dulce poate fi o poveste. Ca zanele exista. Ca trenurile se pot lasa sa plece, dar ca e pacat sa le pierzi pe cele care duc unde trebuie. Ca insulele pustii nu sunt pustii, le populeaza vise si demiurgi. Ca gradinile au mereu trandafiri. Ca vorbele se pot asterne atat de natural incat ochii citesc, iar sufletul simte.

Cineva a reusit sa sparga povestile. In bucati mici mici mici. Atat de mici ca s-au evaporat in neant. Si e pacat... E pacat, mai omule frumos, e pacat ca lasi ura sa intre in gradinile tale. Zanele nu cunosc ura. Si in fiecare poveste trebuie sa existe un rau. Nu e mai bine sa il invingi ?

Mi-e dor de povesti... Astept o ploaie de vara sa vindece ranile. Si sa te intorci. Tu, care chemai lasa_apa_sa_curga printre noi... renunti asa de usor ?

Pentru SkyRain, cu speranta ca ne va reda povestile cu suflet curat si gradina in care se poate intampla orice. Te asteptam, intoarce-te.

miercuri, 10 septembrie 2008

Red

Si pentru ca ma durea capul si oricum nu aveam chef de plimbari...







Vor ajunge: cercei, colier, bratara sau bratari si inel. Cand se racesc (o parte, restul...)

P.S. Vreau pachetuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuul :(((

marți, 9 septembrie 2008

Ankhs and roses

Primele incercari. Ankh-urile au iesit cam carne. Trandafirii in schimb au iesit frumosi. Inca astept culoarea pentru cerceii preaminunatelor ce imi acompaniaza preamaretia in aerul rarefiat al inaltimilor preaminunate in care traim. Ma enerveaza firma aceea cae trebuia sa imi trimita produsele de saptamana trecuta deja si nici acum nu au parasit depozitul lor. Nu-i nimic, cica maine ne inghite gaura... neagra si cui ii mai pasa de cerceii mei ?
Si ca tot am pomenit-o... Ma gandeam dimineata (cand am aflat si eu de experimentul maret)ce as face eu in ultimele mele 24 de ore ? Sarind peste partea naturala si evidenta a familiei. Si brusc mi-am dat seama ca... nu am mai vazut multa lume draga de multisor. Ca nu apuc sa dau un telefon sa te intreb ce mai faci. Ca semnele de intrebare nu au apucat sa devina puncte. Sau exclamatii. Cat de usor ne lasam ametiti de vartejul vietii... De cate ori nu mi-am propus sa invat sa ma opresc uneori si sa imi fac timp de cei dragi. Si cat de usor am uitat.
Si maine nu se va intampla nimic si iar voi uita si iar si iar si iar...
Daca totusi maine ne-om duce... macar stiu ca lupoaica ma iumbeste. Ca mi-a zis ea azi. Si io te iumbesc, na.
Acestea fiind zise... preview pentru posteritate



marți, 2 septembrie 2008

Nerabdare

In cateva zile voi avea tot ce trebuie pentru joaca de-a culorile. Mainile imi asteapta nerabdatoare lutul fin, mintea tremura la gandul creatiei, sufletul isi arunca curcubee in jurul gatului si imi imbraca somnul in panze subtiri.

Stiu exact cum vor arata primele 3 modele. Unul al meu si 2 vor ajunge sa bucure diminetile somnoroase ale celor 2 preaminunate care imi acompaniaza preamaretia preamagnifica.

Ave noo !

P.S. Promit poze

Jane

(... nu Jana, ca sa nu existe confuzii)

Nu stiu cine e Jane. Dar ma obsedeaza jurnalul ei. Jane e o poveste. O poveste cu pagini arse. Jane imi mangaie azi angoasele. Jane se ascunde printre cuvinte. Cucu-bau ! Jane se joaca.

If I had to
I would put myself right beside you
So let me ask
Would you like that?

Joaca dur. Da ? Nu ? Raspunsurile sunt gri astazi. Ne jucam de-a culorile, Jane ? Nu vreau gri, vreau roz. Un roz pal. Sters. Culorile se amesteca si devin alte culori. Reci, calde, neutre sau pline de viata. Culorile ne invart pe degete. Si noi ne invartim dupa ele. Culorile sunt jocul de azi, Jane.

There's a fine line between love and hate
And I don't mind
Just let me say that I like that

Vezi ? Culorile. Nu alb si negru. Nu gri. Roz ca norii rasaritului. Albastru ca cerul diminetilor de iarna. Verde ca si coaja unui mar necopt. Rosu ca miezul unui pepene crapat sub lama cutitului argintiu. Galben ca frunza in pragul toamnei.

Something's getting in the way
Something's just about to break
I will try to find my place in the diary of Jane
As I burn another page
As I look the other way
I still try to find my place in the diary of Jane
So tell me how it should be

Paginile ard mocnit. Uite cate culori. Rosu aprins, caramiziu, galben, albastru, maroniu... Intram in poveste ? Hai sa nu mai ardem pagini. Mai bine le scriem in culori. Apoi le desenam frumos. Cu roz ?