Pe scurt... concediul

Cred ca doar acum am reusit sa revin din concediu. Sau poate ca nici acum complet. Inca inchid ochii si valurile revin spargandu-se linistit. Sunetul acela e definitiv in mintea mea. In fiecare an are alte nuante, alte conotatii, alti stropi imprastiati in soare.
Apoi muntele. Verde. Aer. Izvoare. Paduri. Gheata pesterilor, nebanuita in caldura de afara. Mic miracol.

Cadourile de ziua mea vor avea un loc numai al lor. Pentru ca merita. Macii, cartea ce aseaza usor pe corzile chitarii, cantaretul cu pantaloni hip ce poarta cu el amintirea Jay-ului si a celor cateva scurte ore petrecute cu ea pe o terasa. Stropul de tristete provenit din blonzeala noastra care a uitat ca aveam si aparate foto la noi. Dar asta va urma... cand ea si B vor ajunge pe aici. Caci si ei au promis. B. nu a fost o surpriza. E exact cum mi l-am inchipuit. Acolo unde trebuie.

Urmeaza Piatra Craiului. Apoi lupoaica si Bubu. Si prima zi de scoala. Emotii multe adunate, ingramadite, amestecate. Si nu se bat. Nu se cearta. Se impletesc frumos cu sunetul valurilor, cu mirosul sarat, cu scoicile cu umbre de inimi.