miercuri, 17 decembrie 2008

Wish...

Imi doresc sa fiu ca vecina mea cea blonda. Insensibila pana la nesimtire. Atat.

joi, 4 decembrie 2008

Ioaneeeeeeeeeeeeeeeeee

Pai se poate ? Imi dai dreptul la replica, ma si intelegi ca nu gandesc la febra si astepti rabdator fara suparare si acuma stergi ? Pai bunatate de riplai nu isi mai are sensul. Pffffffff.

P.S. Ca sa ma supar, enervez, lesin, sinucid, urlu, rup parul din cap, crestez cu lama, trebuie mult mai mult decat un reviu facut in gluma. Mai ales unul la blog. Am specificat ce m-a deranjat, dar nu m-a suparat.

Pfoa, in loc sa ma supar eu, se supara ei. Na. Vreau reviul inapoi. :)))

miercuri, 3 decembrie 2008

Reviu riplai si chestii

Mi se facu reviu. Aici. Verdic "Nup". Banuiesc ca nu sunt citibila. Prima reactie a fost sa merg sa imi tai venele de necaz, dar mi-a trecut cu o tura de ras. Sa vedem...

Ankh - Dacă ar fi să facem un portret robot, am putea spune că ori e profă de chimie (wrong, era sa raman corigenta la chimie), ori e şefă de raion la Ziridava (wrong again), ori casnică (acum vreo 6 ani, poate), ori toate astea la un loc (imposibil, dar daca zici tu ca se poate, te-oi crede. Ce ştim sigur, e că are doi copii frumoşi, să fie sănătoşi, ascultători şi să nu-şi facă bloguri. (Cand ajung la scoli si invata sa scrie, le voi transmite. Pana atunci e inutil)

In continuare, pe scurt: am mereu cafea buna. Se poate intampla sa nu am cafea deloc (yeah, right), dar nu se poate intampla sa am cafea proasta. Nu am terasa (sniff, sniff, dar visez la una, na). Ai nimerit-o CU CUrele de slabire, cu tastaturile nu. Citesc. Chiar si carti. Wow ! Dulceturi fur numai din camara bunicii mele. Nu am nervi sa caut prin alte camari, risc sa dau peste dulceturi proaste. Cu bunica merg la sigur. (e o alta manifestare a lenevelii cu care ma laud).

Sar peste felul in care tinem minte fraze ce includ cuvintele sani si solduri.

Margelele nu se pot coace in cuptorul cu microunde. Pacat, scapam mai ieftin.

Nu ma cert cu pitipoancele, doar ca uneori ma satur sa le vad. Si sa le aud.

Ca sa iti raspund la intrebarea ce nu te lasa sa dormi: Da, am beci. Nu il zugravesc.

Acum un pic mai serios. M-a distrat reviul. M-a deranjat un singur lucru. Dar ma indoiesc ca va ghici care.


Acuma chestiile de necitit.

Saptamani nebune, cu febra, renovari, reamenajari, comenzi tone, plecari, distractie, ameteala si vesti triste. Durere. As vrea sa fiu langa voi acum.

Luni... lupoaico ? Luni ?

vineri, 21 noiembrie 2008

Doar la noi, doar la noi

Ce m-a socat, enervat, dezgustat, scarbit si amarat azi:

Blog sanctionat. Sanctionam bloggerii mai nou. Pentru ce ? Pentru ca au postat articole din ziare ? Ca au deschis gura ? Doar la noi...

Despre ce e vorba aflati din acest post

Nu pot sa cred ca e posibil. Chiar nu pot sa cred.

Nu inteleg de ce nu pot pune linkul, am incercat in 100 de feluri. Help, daca stiti cum.

Rezolvat cu ajutorul lui Skyrain si al Clanului madularelor vesele. Plecaciuni :P

Incepe sa imi placa, se vede, da ? :))))

New addictions

In ultima vreme mi se parea ca nu mai este nimic interesant la TV. Chiar nimic. Aceleasi filme la a 'nspemia reluare, aceleasi emisiuni anoste (mai putin Dansez pentru tine pe care o urmaresc. Imi place dansul... ce pot sa spun ? Stiu, stiu, nu am scuze :)))) )

Dar in ultima vreme am descoperit un post pe care nu prea il bagasem in seama pana acum: Travel & Living. Si 3 emisiuni de care nu ma pot dezlipi. Chiar si reluarile imi plac :))).

Miami Ink. Tatuaje. Nu orice fel. Ce fac oamenii aceia e incredibil. Reusesc fara prea mult stres sa transpuna exact ce avea clientul in cap. Imi plac tatuajele si omii aia duc asta la arta.

While you were out. Aaaaaaaaaaaaah, va roooooog, veniti si in Ro ! 1500 dolari, multa imaginatie, multa indemanare, 2 zile. Atat le trebuie ca sa renoveze o camera. Sa ii dea o fata complet noua. Am vazut niste idei atat de simple si atat de frumoase. Pare foarte usor, dar e nevoie de mult cap si multa experienta ca sa ajungi sa faci sa para usor. Sunt magnifici. Daca sunteti interesati de renovari si mai ales de decoratiuni interioare ieftine, dar de efect, va recomand din tot sufletul sa va uitati.

Flip that house. E simplu, da ? Cumperi o casa mai prapadita, bagi in ea o anumita suma de bani si o vinzi rapid cu un profit frumusel. Pot sa imi schimb meseria ? Pot ? Au grija de tot, detalii de "look", dar mai ales ceea ce nu se vede: instalatii, izolatie, ce e la moda, materiale de calitate. Profit ? In jur de 100.000$. In maxim 2 luni ? Frumos.

Pe langa Travel and Living, m-a apucat mania Desperate Housewives. Stiu, stiu, trebuia in urma cu 3, 4 ani sa ma apuce :))). Dar acum a fost momentul, probabil. De ce imi place ? Combinatia dintre realitatile zilnice, amare sau dulci, anoste sau emotionale, si misterul adaugat pentru a condimenta situatia. Inca sunt la sezonul 1, asa ca sunt sanse sa ma razgandesc. Deocamdata imi plac personajele, dialogul inteligent si prietenia dintre 4 femei care aparent nu au absolut nimic in comun. Decat faptul ca locuiesc pe Wisteria Lane.

Muzica ? Sigur ! Me too, btw. Fara partea cu "cut my hair" da ?

joi, 20 noiembrie 2008

Campanie ?

Pe scurt: Nu voi vota cu cei care isi lipesc afise electorale pe copaci. Stalpii nu mai sunt de ajuns ? Ati auzit de protejarea mediului inconjurator ? Guess not.
Nu voi vota nici cu cei care imi pun pe usa de la intrare niste chestii oribile gen acele anunturi ce le agati pe clanta de la usa camerei de hotel cu : Do not disturb. Daca vroiam asa ceva pe usa mea, ma mutam la hotel. In concluzie chestia respectiva sta frumoooooooooooooooooooos agatata pe tomberonul aferent. Ii sta bine.

Nu dau nume, oricum nu se va sesiza nimeni. Campania e o sursa de distractie pana la un punct. Totul e sa nu te mai gandesti ca unii dintre oamenii astia care se balacaresc, se baga in noroi pana in gat, se scuipa si injura, vor ajunge la conducere.

Mi-e scarba

joi, 13 noiembrie 2008

Nu

Fat-o ! Trec peste faptul ca moda ne omoara. Ca iti sta bine, ca nu, e la moda. Ma rog, moda de bazar, dar ce mai conteaza ? Posete mari de lac in toate culorile, tipatoare, ostentative, asortate sau nu cu cizme (pai bine mah, nu te vezi cum arati cu cizme de un roz deranjant (chiar si pentru mine care sunt fan declarat al rozului) si poseta aia de lac tot roz ? Si mare, dom'le, mare, de parca acuma te muti si ti-ai pus toata garderoba acolo. In plus, parca sunteti in uniforma. Originalitatea a murit. Traiasca magazinele de 10 lei si marfa chinezeasca la kilogram.
Dar spuneam ca trec peste asta, nu ? Nu stii sa te imbraci, asta e. Dar ( e un dar cu multi de "a", ceva gen daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar) de la lipsa de bun gust pana la lipsa de cea mai elementara igiena e cale lunga. Si asa ajungem la parul slinos si plin de puf. Si la ceea ce a dat nastere postului asta:

NU ajunge sa te dai cu spray. NU acopera mirosul de nespalat si transpiratie. Antiperspirantul (adica impotriva transpiratiei, da ?) are scopul de a elimina relativ transpiratia, NU de a o acoperi. Chiar daca torni o sticla de parfum/ folosesti un tub de spray odata, tot NU acopera putoarea.

Sfatul meu: Daca nu vrei sa intoarca barbatii capul dinspre tine sau sa fuga in alt colt al incaperii in care sunteti, daca vrei cu adevarat partida de sex dupa care clar tanjesti (nici nu ma mai deranjez sa explic cum imi dau seama), daca vrei sa mai stea cineva pe langa tine, te rog, SPALA-TE. Fa-ti un bine si fa-ne si noua un bine. Si modereaza cantitatea de parfum cu care te falesti. Parfumul nu trebuie turnat pe haine/corp, trebuie doar sa ghicesti o unda placuta.

Multumesc anticipat,

Ankhu, the bitch (de data asta)

miercuri, 12 noiembrie 2008

Liliac si Cuvinte

Stiu, am cam lenevit luna trecuta. Prinsa in magia culorilor, m-am dedicat mai mult bijuteriilor. Gandul ca cineva le poarta, poate le si iubeste asa cum le-am iubit eu dinainte de le vedea gata, aduce caldura. Si bucurie. Culmea e ca nu mi-am facut inca nimic mie. Pentru mine. Al meu. Poate pentru ca toate sunt si ale mele, fiecare poarta o bucata din mine: minte, suflet, vis.

A inflorit liliacul. Smocuri mici mov. Si frigul le chinuie, dar totusi stralucesc. Ma intreb de unde a mai avut forta sa infloreasca. Lectie si model. Forta din radacini. Sa nu uiti, da ? Sa nu uiti...

Celelalte Cuvinte. Album nou, concert. Amintiri. Atatea amintiri. Cat de tineri eram ! Acelasi sound, aceasi voce. Calin Pop. Mai plinut, dar inconfundabil. Daca vrei... Lasa-ma sa curg. Vechi si nou. Noul album suna bine. Rock revival ? Speram. Era pacat sa dispara, desi nu credeam ca ii voi mai vedea live vreodata. "Ai fi crezut ca vom mai merge la un concert Cuvinte impreuna ?" Nu. Chiar nu. Dar ma bucur ca ai fost acolo. Iarba prin par.

Ultimele zile au fost leganate de Jewel, Sarah Mclachlan si Diana Krall. Sarah ma face sa ma gandesc la Lee. Poate datorita unui post mai vechi al ei. I love you. Si o poveste. Mi-o imaginez undeva intr-un fotoliu mare, la caldura, cu un pahar plin cu o licoare auriu-roscata. Si cu povesti lungi. Sa te faci bine repede, dar profita de lenea in miros de brad intre timp.

Maine... M. Vineri, cabana. Saptamana asta se anunta frumoasa, cu toata raceala, durerea de gat, nasul prea infundat si senzatia de moleseala data de febra. Dar ce mai conteaza ? Liliacul e inflorit. Radacini, da ? Radacini...

Si amintiri

marți, 11 noiembrie 2008

Fat-o, un comm sa-ti dau, vrei ?

Eu, printre altele, ma ocup si de un magazin de imbracaminte de dama. Unul dragut, cu haine mai aparte, unele spre hippie, unele mai elegante, serii mici, majoritatea create de noi, accesorii lucrate manual. Ideea de baza e ca imi place, ma simt bine printre hainele astea, sunt pe gustul meu, lucrate frumos si fara infloreli inutile.
Ne mandrim cu ce avem.
Astazi mi-au intrat 2 cliente.
"Aveti pantaloni negri ?"
"Desigur"
Le aratam, cea care dorea sa isi cumpere, parea chiar interesata.
"Cat costa?"
"Atat"
"De ce asa de mult ? ce ? Sunt de firma ?"
....
....
....

Am ezitat sa ii raspund, am numarat de 10 ori, am respirat adanc si apoi i-am raspuns zambind.

"da. de firma noastra"
A plecat ca din pusca, nervoasa, strigand dupa colega/ prietena ei:
"Hai odata, pune-i jos, nu auzi, hai" Aia ramasese cam tampituta, asa, cu pantalonii in mana si nu stia ce sa faca cu ei. I-am luat frumos, tot zambind.

Daca ma enervasem ? Desigur. Mai ales ca cea cu pretentii de haine de firma era imbracata in pantaloni de atlas si adidasi. Drept e ca Nike, dar tot nu puscau cu pantalonii. De nici o culoare. Dar pantalonii puscau. Pe ea. Si se asortau perfect cu poseta mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeee de lac. Pantalonii. Ca adidasii, chiar daca erau Nike, tot nu se potriveau.

Acuma, dupa o discutie cu Lupoaica, regret ca nu i-am cerut hi5-ul, sa ii dau un comm. Ca sigur are.
"Fat-o, nu imi dai si mie hi5-ul tau ? Iti las un comm. Si stelute (sau ce se da pe hi5). Si te laud la toata natiunea. Ce zici? Te poopiiiiiiiiiik, fat-o. Esti prea cool."

ButT of course.

miercuri, 29 octombrie 2008

Queen with Paul Rodgers - Rock the Cosmos Concert

Am fost la concertul Queen din Budapesta aseara. Paul Rodgers nu e de acolo. Mi s-a parul fals, nepotrivit, prea dur. Imi place omu', dar mie mi se pare ca nu se potriveste cu Oueen. Pacat. Am incercat sa nu fac nici o comparatie in ce a fost acum si Freddie, dar e cam greu. Dar ca sa nu il nedreptatesc... Simple Man



Sa revin la concert. Atmosfera old rock times. Oamenii stiau versurile, toate, chiar si cei tineri. Un Brian May in mare forma, Roger Taylor cu aceeasi voce rock ragusita, solo-uri de chitara, solo-uri de tobe, un "duet" cu Freddie. Freddie inca e prezent in concert, prin imagini, prin filmulete, clipuri, prin muzica. Un scaun in mijlocul scenei, Brian May, o chitara rece. "This is for Freddie". Atat. Love of my life. Toata lumea canta. Momente magice.



Bohemian Rhapsody. Pe ecranul imens Freddie. Apoi brusc Brian May cu un solo de chitara. Senzatia a fost inimaginabila. Ca si cum ar fi fost acolo.



3 ore. Au trecut prea repede. Chiar daca nu am fost incantata de combinatia cu Paul Rodgers, mi-am promis sa ii mai vad. Poate voi mai avea ocazia.

Ah, si sa nu uit: Mi-am cumparat un tricou minunat cu Freddie. Na ca m-am laudat.

Tot acum am aflat ca s-au vandut toate biletele la concertul AC/DC din primavara. Tot in Budapesta. Sold Out la 3 ore dupa ce s-au pus biletele in vanzare. Incredibil.

Si pentru ca numai asa pot incheia... Queen style ending

miercuri, 15 octombrie 2008

Featuring Alina Manole

Am descoperit-o recent. Imi doresc sa o aud live odata. Macar o data.

Alina Manole

"pentru cei care macar o singura data au vrut sa daruiasca celui drag mai mult decat pamantul"



In finala Battle of songs



Ironie si farmec

vineri, 3 octombrie 2008

Numai Chopin...si tacere



La anul il voi cunoaste. Sper sa nu mai vad un idol sfaramat. Pana atunci ii iubesc vocea, mainile si mintea.

O luna roscata imi insangera plopii

marți, 30 septembrie 2008

Din plin

Sfarsitul de saptamana a adus cu el bucurii, mirari, nou, emotii, aventura, ochi largi si suflet plin. Am cunoscut oameni care traiesc pentru un vis si isi traiesc visele. Oameni care fac sacrificii enorme pentru pasiunea lor. Oameni minunati, dedicati, seriosi cand e nevoie, glumeti si veseli cand e de relax. Mi-am promis ca o sa ii mai intalnesc. Si sigur se va intampla. Duc cu ei povesti despre limite invinse, despre lumea vazuta din alt unghi, despre nori si vant. Despre cum e sa atingi cerul. Despre stele ce palesc.

La 7 dimineata erau deja acolo. Analizau cerul, vantul, viteza, curentii de aer. Se trezisera la 5. Nacelele asteptau cuminti, insirate. Parca nerabdatoare. Inainte de 7 deja se vedeau primele flacari de proba. Arzatoarele se umflau in pene si suflau foc ca niste dragoni infuriati. Si omul, jumatate din marimea flacarilor, le controla, le mangaia, le imblanzea. Apoi au aparut petele colorate in iarba. Albastre, alb cu rosu, galben cu rosu, un curcubeu, altul verde ca iarba. Mai mari, mai mici, se intindeau lenese, desfasurate de maini pricepute. Maini nerabdatoare, emotionate de ceea ce stiau ca va urma. Aerul cald, impins de ventilatoare mari se strecura sub ele. Inainte sa iti dai seama toate acele pete din iarba au devenit pete pe cer. Un cer gri, deloc vesel. Baloanele se ridicau incet, stapanite de nacela grea. "Haideti, repede, inauntru" striga la noi omul carunt cu ochi clari si albastri. Calatoria... Deasupra tuturor. Zborul cu balonul e altfel decat cel cu avionul. Esti expus si totusi sigur ca acei oameni stiu exact ce fac. Nacela mangaia incet varfurile copacilor. Senzatiile de prabusire sau de liniste se amestecau vibrant, te faceau sa tremuri. Caldura flacarilor te faceau sa iti acoperi parul, de frica sa nu te arzi. Incet am aterizat. 40 de minute ? Cand au trecut ? Copila din bratele mele radea cu mainile in jurul gatului meu: Mai vreau... Si eu mai vreau. Dar alta data. A durat cam o ora sa adunam balonul. A durat cam 2 ore pregatirea de plecare. Atata munca, pentru 40 de minute de zbor. Si fericirea din ochii lor spunea totul. Veniti de departe, obositi de drum, de trezitul devreme, totusi nimic nu le-a stat in cale. M-am inclinat in fata lor, cu respect. Oamenii astia traiesc pentru visul lor. Si se hranesc din el. Am sa revin cu poze si povesti. Atunci cand gandurile se vor aseza cuminti la locul lor.

duminică, 14 septembrie 2008

Greu, da ?

De 3 zile. Noua obsesie. Greu cu ea. Nu reusesc sa mi-o scot din cap. Ma agita, ma calmeaza, ma scutura, ma intoarce si ma desface in bucati. Apoi ma reface in stilul ei. Imi bucura fiecare sinapsa (ma rog, e doar una, dar cine mai numara? ), ca apoi sa le infioare. Doare si mangaie. Loveste si saruta.



I've been biding my time
Been so subtly kind
I got to think so selfishly
'Cos you're the face inside of me

I've been biding my days
U see evidently it pays
I've been a friend
With unbiased views
Then secretly lust after you

So now he's gone rusty
You're bored and bemused
You wanna do someone else
So you should be by yourself
Instead of here with me
Secretly

Trying hard to think pure
Bloody hard when I'm raw
You talking out so sexually
'bout boys 'n girls and your friggin' dreams
So now you feel lusty
You're hot and confused
So now you've been busted
You're caught feeling used

You had to do someone else
You should've been by yourself
Instead of here with me
Secretly
Secretly

De acum

"Mami, masina lui tati se cheama Coiota? "

De acum, da

sâmbătă, 13 septembrie 2008

M's



E facut special pentru ea. Un pic hippie, pe stilul ei, un pic rosu ca ii sta bine, un pic albastru ca e culoarea ei, un pic de roz, aproape invizibil, ca sa imi poarte culoarea, un pic verde ca sa ii lumineze zilele de iarna.

vineri, 12 septembrie 2008

Pacat...

Acum catva timp baclavalele au adus in preajma un om cu povesti frumoase. Un om care m-a facut sa plang uneori, sa visez alteori. Sa rad si sa invat ca fiecare dulce poate fi o poveste. Ca zanele exista. Ca trenurile se pot lasa sa plece, dar ca e pacat sa le pierzi pe cele care duc unde trebuie. Ca insulele pustii nu sunt pustii, le populeaza vise si demiurgi. Ca gradinile au mereu trandafiri. Ca vorbele se pot asterne atat de natural incat ochii citesc, iar sufletul simte.

Cineva a reusit sa sparga povestile. In bucati mici mici mici. Atat de mici ca s-au evaporat in neant. Si e pacat... E pacat, mai omule frumos, e pacat ca lasi ura sa intre in gradinile tale. Zanele nu cunosc ura. Si in fiecare poveste trebuie sa existe un rau. Nu e mai bine sa il invingi ?

Mi-e dor de povesti... Astept o ploaie de vara sa vindece ranile. Si sa te intorci. Tu, care chemai lasa_apa_sa_curga printre noi... renunti asa de usor ?

Pentru SkyRain, cu speranta ca ne va reda povestile cu suflet curat si gradina in care se poate intampla orice. Te asteptam, intoarce-te.

miercuri, 10 septembrie 2008

Red

Si pentru ca ma durea capul si oricum nu aveam chef de plimbari...







Vor ajunge: cercei, colier, bratara sau bratari si inel. Cand se racesc (o parte, restul...)

P.S. Vreau pachetuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuul :(((

marți, 9 septembrie 2008

Ankhs and roses

Primele incercari. Ankh-urile au iesit cam carne. Trandafirii in schimb au iesit frumosi. Inca astept culoarea pentru cerceii preaminunatelor ce imi acompaniaza preamaretia in aerul rarefiat al inaltimilor preaminunate in care traim. Ma enerveaza firma aceea cae trebuia sa imi trimita produsele de saptamana trecuta deja si nici acum nu au parasit depozitul lor. Nu-i nimic, cica maine ne inghite gaura... neagra si cui ii mai pasa de cerceii mei ?
Si ca tot am pomenit-o... Ma gandeam dimineata (cand am aflat si eu de experimentul maret)ce as face eu in ultimele mele 24 de ore ? Sarind peste partea naturala si evidenta a familiei. Si brusc mi-am dat seama ca... nu am mai vazut multa lume draga de multisor. Ca nu apuc sa dau un telefon sa te intreb ce mai faci. Ca semnele de intrebare nu au apucat sa devina puncte. Sau exclamatii. Cat de usor ne lasam ametiti de vartejul vietii... De cate ori nu mi-am propus sa invat sa ma opresc uneori si sa imi fac timp de cei dragi. Si cat de usor am uitat.
Si maine nu se va intampla nimic si iar voi uita si iar si iar si iar...
Daca totusi maine ne-om duce... macar stiu ca lupoaica ma iumbeste. Ca mi-a zis ea azi. Si io te iumbesc, na.
Acestea fiind zise... preview pentru posteritate



marți, 2 septembrie 2008

Nerabdare

In cateva zile voi avea tot ce trebuie pentru joaca de-a culorile. Mainile imi asteapta nerabdatoare lutul fin, mintea tremura la gandul creatiei, sufletul isi arunca curcubee in jurul gatului si imi imbraca somnul in panze subtiri.

Stiu exact cum vor arata primele 3 modele. Unul al meu si 2 vor ajunge sa bucure diminetile somnoroase ale celor 2 preaminunate care imi acompaniaza preamaretia preamagnifica.

Ave noo !

P.S. Promit poze

Jane

(... nu Jana, ca sa nu existe confuzii)

Nu stiu cine e Jane. Dar ma obsedeaza jurnalul ei. Jane e o poveste. O poveste cu pagini arse. Jane imi mangaie azi angoasele. Jane se ascunde printre cuvinte. Cucu-bau ! Jane se joaca.

If I had to
I would put myself right beside you
So let me ask
Would you like that?

Joaca dur. Da ? Nu ? Raspunsurile sunt gri astazi. Ne jucam de-a culorile, Jane ? Nu vreau gri, vreau roz. Un roz pal. Sters. Culorile se amesteca si devin alte culori. Reci, calde, neutre sau pline de viata. Culorile ne invart pe degete. Si noi ne invartim dupa ele. Culorile sunt jocul de azi, Jane.

There's a fine line between love and hate
And I don't mind
Just let me say that I like that

Vezi ? Culorile. Nu alb si negru. Nu gri. Roz ca norii rasaritului. Albastru ca cerul diminetilor de iarna. Verde ca si coaja unui mar necopt. Rosu ca miezul unui pepene crapat sub lama cutitului argintiu. Galben ca frunza in pragul toamnei.

Something's getting in the way
Something's just about to break
I will try to find my place in the diary of Jane
As I burn another page
As I look the other way
I still try to find my place in the diary of Jane
So tell me how it should be

Paginile ard mocnit. Uite cate culori. Rosu aprins, caramiziu, galben, albastru, maroniu... Intram in poveste ? Hai sa nu mai ardem pagini. Mai bine le scriem in culori. Apoi le desenam frumos. Cu roz ?

vineri, 29 august 2008

Poveste

Sa tot fie vreo 2 ani jumate de atunci. Jucam MU cu M si tipul ala mereu OK pe un server HR. Intr-o seara un party mic cu OK-ul si cu JayJay (mah, asa era nickul MG-ului? Ca eu asa imi amintesc :))) ) Si Jay, pe care nu o cunoscusem pana atunci, imi zice sec: Eu te stiu, te-am vazut in poze. Belesc ochii si imi scutur jumatatea de neuron. Ce poze, eu nu dau poze, de unde, ce, cum ? Pfoaaaaaaaaaaaaaaa!!!!

Peste cateva luni, tot tipul ala OK imi zice: Da-i add la Misty, ca asteapta, ca vreau eu sa va aveti una pe cealalta in mess. Si i-am dat, ca nu te poti pune cu alintatul ala. Si bine am facut. Prima discutie a fost:
Eu: distractie placuta in contzed
Ea: mersi, mersi, fug la bagaje
desigur ca nu chiar asa, dar cam asta era baza :)) )

O vreme nu am prea comunicat. Apoi a venit invitatia in cabanuta unde cafelele isi imprastie aroma printre bloguri de omi faini. Si ne-am apropiat incet.

La multi ani ! Sa iti stea odata in cale sacul ala plin cu euroi. Sa ramai asa cum te stim: miserupista :))) Sa ne bucuri mintile si sufletele cu povesti frumoase. Sa citim cat mai repede continuarea Ghiocelului. (cu toate implicatiile) Sa... sa... sa... Lista e lunga. Are flori, primavara in ochi, fluturi prin stomac, pagini tiparite, omi dragi mereu aproape.

P.S. Aveeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee tie preaminunato, preaconico, prea cea mai cea dintre cele preacele (doar azi, da? sa nu ti se urce la cap)

Am tinut noua descoperire special pentru azi




Torturile, bautura si baloanele le gasiti la lupoaica

miercuri, 27 august 2008

Shhhhh

Somnul imi da tarcoale insistent. Imi impinge pleoapele sau se atarna greu de gene. Ochii se fac mici, mici, mici, capul da sa pice... Nu am voie sa dorm. Tu nu vezi cata treaba am ? Lasa-ma, shu shu de aici. De ce nu ai venit aseara ? Te asteptam in toiul noptii, te rugam sa apari. Tu nu. Tu apari ziua. Cand nu am timp nici sa respir. Mah, somnule, te tai de pe lista de cadouri daca nu te potolesti. Ai auzit ?

Spasit, pleaca. Zambesc si strig dupa el: La noapte, da ? Nu ma mai lasa sa astept!

Licoarea neagra imi aluneca prin vene. Gustul amar si aroma aceea cu tenta de viata ma fac sa deschid larg ochii. Programul parca nu mai e asa de incarcat. Lucrurile sunt mai usoare. Iar somnul, de necaz ca l-am alungat, s-a tolanit peste ochii copiilor si se uita la desene animate. Si caldura din camera vine din visele lor.

Shhhhhhhhhhhhhhhh, somnul imi mangaie copiii

luni, 25 august 2008

Rock me

M. m-a injectat azi cu Anouk. S-a implantat adanc in mine. Imi scutura jumatatea de neuron cu frenezie de 15 ani. Ma duce departe... inapoi in timp, cand rockul se respira prin toti porii. Vremuri apuse si renascute intr-o piesa. Spiritul stins si reaprins.

Roooooooooooooooooooooock meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

I'm sorry for the times that I made you scream
for the times that I killed your dreams
for the times that I made your whole world rumble

vineri, 15 august 2008

E mereu scurt

...concediul.

Nu l-am gasit pe Cristofor. Probabil ca s-a saturat de asteptare si a pornit spre alte mari, sa esueze pe alta plaja pustie. Sau poate un traznet l-a prefacut in scrum. Daca va renaste se va simti ca mine: fiinta nascuta dintr-un foc stins de apele marii. ADN-ul meu poarta genele focului: uneori ard mocnit incalzind usor pe cei din jurul meu, alteori sunt flacara ce lasa urme adanci, alteori izbucnesc in valvatai si ma sting doar dupa ce am distrus tot. Dar marea ma cunoaste. Isi trimite valurile sa imi mangaie gleznele incet, ademenitor, apoi ma izbeste puternic, cu palmi dureroase, ma stinge si din ce ramane ma remodeleaza.

Ultima plaja necucerita... nu mai e. Ca tot ce e frumos. Oamenii iubeau plaja aceea pentru salbaticie, pentru liniste, pentru ruperea de realitate. De aceea a aparut acolo un bar, o terasa,plimbari cu ATV-ul (peste corturile altora, dar asta e alta poveste), probabil pana la anul... si primul hotel. Corturile vor parea desuete, reminiscente ale unor vremuri apuse. Si din nou, dupa Portita, vom pleca in cautarea linistii.

Rasaritul. Deschizi incet fermoarele cortului, iti iei o tigara si cafeaua, te asezi in scaunul comod, sau poate nici nu iesi din cort. Lumina se schimba, aburul se joaca in valatuci deasupra apei. Pescarii vaslesc deja spre cherhana, iar barca lor pluteste fantomatic pe prima raza de soare prin ceata diminetii. (Hai sa ne jucam de-a pescarii. Sa ne intrecem cu soarele. Sa zambim pescarusilor. Sa ne legene valurile in fiecare dimineata. Sa facem navoade si sa le intindem ca pe o panza de paianjen pe stalpii inalti. Vrei ? )

miercuri, 30 iulie 2008

Cristofor

Nisipul imi va arde talpile. Plamanii se vor infrupta cu nesat din aerul sarat. Pustietatea imi va invalui sufletul, adormindu-l cu vise dantelate. Mintea va canta cu fiecare val spart. Trupul va tresari la fiecare tipat de pescarus.
Undeva pe malul marii, Cristofor, calul de lemn al Mariei, asteapta o alta mangaiere, un nou imbold.

Vin. Asteapta-ma.

luni, 28 iulie 2008

Oglinda

"Mami, esti cea mai frumoasa din tara"
"Nu, mama, tu esti"
Palmele mici se opresc pe obrajii mei, invaluindu-i in caldura. Ochii negri si seriosi ma privesc bine, scotocind prin unghere.
"Inca nu"

Oglinda si Alba ca Zapada.

sâmbătă, 26 iulie 2008

Frig

A inceput la suprafata. Odata cu ploile. Odata cu norii negri ce navaleau din toate colturile lumii. Adunasera in ei ura si priviri negre. Si lasau sa curga peste mine zloata omenirii. Ploi mocanesti, incete, repetitive. Ploi fara sens. Si frigul inainta. Pielea, mainile, nasul, mintea, sinapsele. Apoi sufletul. Ca o gheara. Valuri de gheata. Nu intelegeam de unde atata ploaie si atata frig. Luna mea e calda. M-am nascut sub semnul focului. Soarele ma face sa rad. Sa cant. Ploaia e buna toamna. Cand sufletul obosit de caldura verii se moleseste si viseaza cu ochii pe fereastra uda. Ploaia vara ar trebui sa fie puternica. Plina de viata. Si calda.
Norii albi si pufosi alunga griul ultimei saptamani. Se fugaresc. Poate de maine...
Imi vreau soarele inapoi. Sa pisicesc iar tolanita pe un sezlong. Pielea sa se incalzeasca. Apoi mainile, nasul, mintea. Si sufletul. Sa arda de prea mult soare. Vreau soare in ochi. Promit sa nu ma stramb. Si trandafiri roz. Ca vreau eu. Roz. Da ? Cu mici picaturi de roua pe ei.
Vezi cat de putin vreau ? Roz si soare. Imi ajunge.

joi, 24 iulie 2008

33

- Spune 33
- Nu vreau !
- Spune 33
- NU VREAU !
- Spune 32 atunci
- 32. Multumit ?
- Shhhhhhhhhhhhh

Cu stetoscopul pe spatele meu, zambea ascuns. Simteam zambetul, pornit din inima. Respiram adanc si imi imaginam cum e sa simti fiecare suflu al omului de langa tine, fiecare murmur, fiecare soapta, fiecare bataie a inimii. Cum bate o inima emotionata ? Dar una trista ? Una indragostita ? Una nepasatoare ? Oare in stetoscop se aud fluturasii din stomac ? Ar trebui.
32 a trecut. Cu greu, cu tarairi. Cu dezamagiri. Cu lupta continua. Cu groaza. Totusi cu capul sus. Am biruit ? Nu. Dar am luptat cinstit. Razboiul continua. Deasupra lui plutesc florile rosii. Nu imi mai pasa ce le-a inrosit. Le iau asa cum sunt. Poate e sangele meu. Poate al altcuiva. Poate al ei. Poate sunt ele asa, rosii ca sangele, rosii de prea multa viata.
Imi canta azi Diana Krall. In surdina, aproape in soapta. Vocea ei se impleteste usor pe gandurile mele, le rasfira si le rastoarna.

Chill me some wine, keep standing by
Just entertain me, champagne me

Alintatul suna atat de bine cantat de ea.

Cut me a rose, make my tea with the petals.

Odata... candva...

-Spune 33
- 33

Surprise

Lee mi-a facut o surpriza azi. Imi e aproape de suflet prin legaturi nascute fara sa stim cand si cum. Prin multele si amestecatele preferinte muzicale. Prin cartile iubite. Prin fetele nascute in aceeasi luna sub semnul aceleiasi zodii. Prin jazz sau rock amestecate cu aroma difuza a unui coniac bun. Prin povesti nascute virtual.
Lee e Rock Queen in Wonderland si ii sta bine asa. Natural. Fara prefacatorii.

Multumesc

miercuri, 23 iulie 2008

Baclavale

Moi, lipicioase, dulci, atat de dulci ca altceva isi pierde gustul in comparatie cu ele. Untoase, cu aroma fina si abia perceptibila de nuca rasa. Cu crusta putin tare si miezul surprinzator de moale. Plutesc baclavalele in miere. O poveste intreaga se imprastie in gura cand musti din ele. Aromele se intrepatrund, se amesteca, se imbina, se imperecheaza ca apoi sa explodeze in acel gust unic. Baclavalele poarta in ele mersul leganat al turcoaicelor si graiul lor dulce. Baclavalele au in ele aromele zilelor de leneveala si a sporovaielilor din serai. Baclavalele sunt placere si extaz.

Pe farfuria rosie, intr-un contrast perfect, baclavalele ma ispitesc si imi fac cu ochiul. Niciodata nu le-am mai simtit asa. Umbra de scortisoara aluneca prin aroma mierii.

Salem alecum !

Fluturele, paianjenul si Pantera Roz

Eh, nu are un ochi, si ?



Niciodata mainile nu sunt prea mici pentru o strangulare buna :)))



Fluturele (de fapt e maimuta undercover), paianjenul si Panteruta.



O mica parte din cheful monstruos al piticilor din dotare. Sa-mi traiasca :)))

vineri, 27 iunie 2008

10 ani

Din 30 am aparut jumatate la intalnirea de 10 ani. Din jumatatea asta, mai mult de jumatate sunt acum "adulti", cu preocupari, profesori majoritatea, seriosi, cu cravatele la gat chiar si in pijama. Eu nu am crescut destul. Si nici nu vreau. Depanam amintiri. Amintiri cu excursii, cu chefuri, cu betii monstuoase, amintiri cu examene nedate ca nu am reusit sa ne trezim dupa vreo sedinta de "invatat" intensiv, amintiri cu zile petrecute in orice alta sala decat cea de curs jucand cruce, amintiri cu certuri, cu iubiri, cu ras mult, cu plans, cu dureri impartasite in taina noptii, in timp ce restul dormeau imprastiati. Amintirile unor fosti studenti care au stiut cum sa faca din acei ani mai mult decat "anii in care am invatat". Am vazut nasuri inalte, cineva a spus ca nu danseaza pentru ca nu danseaza decat cu sotul. Am vazut priviri dezaprobatoare pentru ca am avut tupeul sa dansez cu acelasi tip aproape o ora. Ha.
In timp ce noi radeam depanand atatea povesti, restul povesteau de examene, de carierele ca profesori, de copii. Da, si eu am vorbit un pic de copii, dar ideea intalnirii era sa ne mai distram o data impreuna. Sigur ca vroiam sa stiu care s-a casatorit, cati prunci au, pe unde umbla, daca preadau sau nu, dar sincer, nu vroiam sa vorbesc despre asta toata seara. Nu noaptea, ca pe la 10 seara ramaseseram vreo 8 omi. Printre care si fostul nostru decan. Om frumos, el nu e "adult" inca :))) Am ras cu el mai mult decat cu 10 fosti colegi, iar sotia lui a dansat mai mult decat colegii mei.
M-am bucurat ca i-am vazut, m-am intristat ca i-am vazut atat de mari si importanti. Crestem toti, dar e pacat ca uitam ca in viata e loc si de nebunii. Ma gandeam la atati prieteni cu functii importante, prin primarie, altii avocati, doctori, care la orice chef devin pusti de 18 ani, fara functii, fara griji, fara inhibitii create de cravata.
Poate pana la urmatoarea intalnire vor creste si ei destul cat sa invete sa se distreze. Intre timp, eu refuz sa imi pun cravata in afara orelor de lucru.

joi, 19 iunie 2008

Flacaii

Azi in viata mea au aparut doi noi flacai. Pe unul l-am vazut, obosit dupa lungul drum, somnoros si miorlait, ca un pisoi. Unul e mai departe, am sa il vad in curand. Sunt fericita. Pentru ele, pentru fericirea lor, pentru acele prime clipe in care fiinta aceea fragila aparent cauta prima atingere. Gura flamanda, dar nestiutoare, instinctiv se lipeste de san si restul face natura. Senzatia aceea a primului alaptat nu se poate descrie. Toata oboseala, toate durerile, lunile de nerabdare, vizitele enervant de dese la baie, picioarele umflate, dormitul pe o singura parte, sau in fund, totul se pierde intr-o imbratisare. De cate ori vad un nou nascut, sau un bebel ce abia incepe sa gangureasca, ma apuca asa cate un dor de a mai simti toate astea. Dar nu ma tine mult :)))))

La matern am fost cu ai mei doi prunci din dotare. Program de vizitare pana la 16:30. Poarta incuiata. Zdrangan bine, copiilor le place ideea si se proptesc si ei sanatos in poarta de cateva. In sfarsit apare Regele portilor inchise, vizibil iritat de insistentele noastre. Ma uit mirata la ceas 16:32. Portarul ma priveste de sus: S-a terminat programul de vizite. Mah omule, e 4 32, ce dracu ? Si cu tupeu ma strecor pe langa el. Bine, bine, dar nu aveti voie in spital cu copiii. Ce ? Nu ai voie in Matern cu copiii ? Hai ca asta e tare. Nu aveam chef de scandaluri, asa ca las copiii cu mama pe o banca si merg sa imi vad mandretea de verisoara proaspata mamica si pe sotul aferent. Ea obosita, cu dureri, dar vesela totusi, el emotionat si necajit ca nu il lasa sa stea peste noapte cu ea. Cezariana nu a fost dorita, dar a fost necesara, pana dimineatza au tot sperat sa scape de operatie... dar nu a fost cale. Le mai povestesc din ale mele experiente trecute, o imbarbatez cum pot, radem si ma injura ca o doare, sa nu o mai fac sa rada (eu mi-am scos barbatul si fratele din salon pana se potolesc cu rasul ca plangeam de durere deja :))) ), ne pupam, o alint, mai povestim un pic si cobor sa stau cu ai mei doi prunci pana urca si mama la ea. In timp ce o asteptam copiii imi cer suc si pornim spre baruletul din curtea spitalului. Cand sa ajungem un racnet pornit din adancul burtii imense a portarului: Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Logic ca nu ma intorc, in primul rand ca nu mai sunt domnisoara de multisor (sau era un compliment si eu proasta nu l-am inteles) in al doilea ca nu ma intorc la racnete decat daca sunt de ajutor :))) Ma ajunge gafaind din urma fix pe mica terasa: Ce nesimtita sunteti, eu v-am lasat sa intrati si totusi veniti cu copiii pana aici desi vi-am zis ca nu e voie ? Ma holbez la el nervoasa. Mah omule, domnul bea bere, domnul astalalt bea coniac sau ce bea, toata lumea fumeaza, toata curtea e plina de oameni care fumeaza si tu ai tupeul sa imi spui ca nu am voie cu copiii aici? Am venit numai sa le iau cate un suc. Crezi ca pun bombe ? Si unde crezi mataluta ca i-am nascut ? Pe camp ? Nu e matern ? Nu aici se nasc copii ? Atunci cum dracu nu am voie cu ei in curtea spitalului ?
Dar nu e cu cine. Nu e voie cu copiii in spital, o tinea el una si buna. Le iau cate un suc copiilor si o iau incet spre poarta, pachet de nervi. Ala dupa mine. Eu in pas de plimbare. El spumegand. In timp ce ieseam pe poarta pe care o pazea cu strasnicie, m-am intors si i-am zambit ironic. Si soarta a facut ca fix atunci sa intre doctorul meu. Si sa se opreasca cu mine la povesti, sa ia copiii in brate, sa ma pupe pe frunte ca de obicei, sa ma intrebe de toate. Si balaurul cu cheile statea tot acolo, in ceafa mea. "Dar domnul doctor, de cand nu e voie cu copiii in curtea spitalului ?" Cine a zis ca nu e voie in curte ? Nu e voie in saloane, mai fac galagie, bebeii dorm, mamicile se mai odihnesc, stii si tu cum e."
Acuma privind in urma ma gandesc ca poate am gresit ca am tacut. Ca poate trebuia sa ma razbun pentru acel "nesimtita" pe care mi l-a aruncat. Dar privirea lui a facut tot.
In mod clar mai trebuie sa invat the bitchy way :)))))

miercuri, 18 iunie 2008

Bye/die

Candva prin decembrie spuneam eu cum ca 2008 ar trebui sa fie anul puterii. Se dovedeste ca e. Dar nu cum ma asteptam. Vroiam forta sa fac ce trebuie, sa aleg drumul piezis si sa urc unde vreau, sa le zambesc tuturor chiar daca doare. In schimb a trebuit sa gasesc forta sa trec peste toate suturile in posterior, peste ipocrizie, ignoranta, rautate, boala, moarte, nepasarea celor pe care ii credeam aproape, tacerea celor pe care ma bazam. Umerii pe care ii credeam neconditionati acolo au disparut rapid cand a fost greu. Zambetul s-a transformat in ranjet. Oamenii pe care ma bazam in dusmani. Le-am ras in fata asa cum au facut-o si ei dar nu m-am simtit mai bine. Roata se intoarce si eu inca nu stiu sa fiu rea. Dar voi invata. Intre timp am invatat sa trec cu capul sus peste tot. Coloana mi-e intacta. Ati vrut sa plecati ? Plecati, nu voi spune "ramai". Nimanui. In schimb acum, cand vrei sa te intorci... Asta e, draga mea, doare sau nu, usa aia nu iti mai e deschisa. Nu ai lasat nici o cale de intoarcere. Nu eu. Tu. Tu ai plecat trantind toate usile dupa tine si blocand drumul cu mii de lacate. Acuma degeaba plangi. Traiesti cu ce ti-ai creat. Si tu si toti restul al caror mirific spate am avut ocazia sa il examinez atenta anul acestea. Nu imi mai pasa. Sunt calita acuma. Bye/die

marți, 17 iunie 2008

O saptamana

Saptamana asta a fost grea. Inmormantarea, durerea, mult mai adanca decat ma asteptam, cuvintele acelea care imi tot suna in cap. Omul acela nu avea nici un drept sa imi vorbeasca in ziua aceea. Trebuia sa taca, sa isi puna capul in pamant si sa taca. In schimb mi-a trantit cuvintele acelea, condescendent, atotstiutor. Imi venea sa il pocnesc, sa il scuip, sa il injur. Acolo, langa mormantul ei, acolo, langa cea pe care am ingrijit-o atata vreme. "Ai sa vezi ca iti va lipsi". Ca o palma. Rautatea din el a iesit din nou la suprafata. Si ma asteptam. Si totusi m-a durut. Tonul acela ce se traducea prin "Stiu ca te bucuri". Nu ma bucur. Ma doare. E un gol in casa si in viata. Inca imi fac programul in functie de ea. Am o libertate de care nu ma bucur. Umblu mult, cu castile bine infundate in urechi, cu muzica urlandu-mi fiecare pas. Plug in the music, unplug the world. Copiii in fiecare zi deschid usa camerei: Nu a adus-o ingerasul inapoi ? Ma gandesc ca vineri merg la intalnirea aceea pe care o asteptam cu emotia revederilor. 10 ani... Oameni pe care nu i-am mai vazut de atunci. Oameni despre care nu mai stiu nimic. Ma bucuram. Acum privesc costumasul negru cu panglici portocalii si ma duce cu gandul la doliu. Nu am purtat doliu niciodata, mereu am considerat ca doliul e ca si credinta. In suflet. Cand se va trage linia nu va conta cat timp am purtat doliu sau cat am fost la biserica. La capatul drumului conteaza ca atunci cand privesti in urma sa vezi ceva frumos. Lumina vine din noi. Mi-o inchipui pe bunica stand la povesti cu bunicul. Au 8 ani de recuperat. 8 ani, 3 stranepoti. Au multe de povestit. Oameni drepti, ce au trait frumos. Oameni pe care i-am iubit pentru sufletul lor, pentru povestile lor, pentru bunatatea lor. Oameni care m-au primit in familia lor cu sufletul deschis. Oameni pe care i-am iubit si care m-au iubit la randul lor. Am invatat si de la ei, le fel cum am invatat de la bunicii mei, ca dragostea poate dura. 60 de ani de casnicie. Fericiti. Acum sunt iar impreuna. Dumnezeu sa va odihneasca.

luni, 9 iunie 2008

Si asa...

Am carnet. De soferita. Sunt foarte mandra, da ? Nu de faptul ca l-am luat din prima, ci de faptul ca am reusit sa tac si sa nu ii zic vreo doo marelui politai care m-a examinat. Pe langa faptul ca mi-a fost din start antipatic, cand mi-a zis "ma, fata, ma" mi s-a ridicat brusc tensiunea peste limitele normale :))) Dar cred ca a observat ca din "doamna" nu m-a mai scos dupa :)))). Cand am terminat i-am bagat un "Multumesc" pe care cred ca l-a simtit dureros. Sau nu. Totusi e politai.
In timp ce stateam in asteptarea rezultatelor la sala, satula de anuntul maaaaaaaaaaareeeeeeeeee si extrem de vizibil "NU SPRIJINITI GARDUL" (da, da, de politie vorbim, cred ca vor ei sa le pice gardul, sau ceva de genul, de nu lasa lumea sa il sprijine) si nervoasa ca nu puteam sa ii fac poza sa nu ma vada careva si sa ma pice :)))) (las' ca azi merg sa iau carnetul si tot trag in chip maretia profund politieneasca) un tip la vreo maxim 20 de ani imi cere un foc si asa incetut ne apucam noi sa vorbim. Si la un moment dat, drac stie cum si de unde imi serveste "Vorba mamei, ce bine era pe vremea lui Ceausescu, cand terminai scoala aveai o slujba, aveai unde locui, nu te chinuiai ca acuma" Ma uit la el luuuuuuuuuuuuuuung, ma gandesc ca a prins maxim 2 ani de comunism, deci amintiri ioc si il intreb sec : Tu ce muzica asculti ? Un pic mirat de schimbarea directiei: House... "Si ai fost la vreun concert fain?" Daaaaaaaaaaaaaaa, la Tiesto, la Atb, vreau sa merg si in Ungaria la.. (nush la ce ca nu prea le am cu house-ul)" Desenele animate iti plac ? am continuat, zambind deja. "Sigur, cum sa nu?" L-am lasat asa, nu avea sens sa ii mai spun ca pe vremea aia pe care o regreta fara sa stie ce regreta, nu ar fi rumegat guma de mestecat, pentru ca era o raritate, si ca desenele erau cu ratia, maxim jumatate de ora pe saptamana. Cum ar putea intelege ce inseamna sa primesti pachet cu concertul Floyd din Venetia prin septembrie '98, filmat de un prieten drag fugit din tara, de o calitate nu foarte buna (filmarea, nu concertul, concertul e si acum preferatul meu) si sa plangi de cateva ori pe parcursul vizionarilor repetate, de bucurie ca ii vezi, de bucurie ca omu acela drag a fost acolo, de bucurie ca ai cum sa asculti Floyd. De unde sa stie ca pleata lui pana la umeri (care ii si statea bine, al dracului :P ) pe vremea aceea era semnul unui noroc nesperat, dar si continua teroare ca intr-o zi te va trimite vreun profesor frustrat sa e tunzi, sau te va aduna un militian de pe strada si vei face cunostiinta cu foarfeca lui ? Cate plete nu am regretat... Ce sens avea sa ii spui ca cei ce ascultau metale pe vremea aia erau un soi de paria. Ca blugii rupti care acum sunt la moda, pe atunci erau un bilet sigur spre priviri dezaprobatoare. Ca am plans 2 zile cand am aflat ca nu se va mai tine Tim Rock-ul ? Ca gaseam bilete la Iris, Celelalte Cuvinte, Compact... numai cu pile ?
Da, poate ca aveai un post si un apartament, dar merita ? Nu e prima data cand cineva care a crescut dupa perioada '89, imi spune ca era mai bine atunci. Sa va fereasca Dumnezeu sa aflati cat de bine era.
Oricum important e altceva: AM CARNEEEEEEEEEEEEEEEEEEET :))))

miercuri, 4 iunie 2008

Love and hate

Uneori imi urasc trupul. Ii urasc toate reactiile pe care nu le pot controla. Starile de rau. Felul in care zvacneste intr-o placere ce pleaca din cele mai ascunse cotloane la anumite atingeri. Urasc felul in care se leapada de raul din el. Ii urasc durerile, felul in care se revolta la cel mai slaba unda de miros neplacut sau in care explodeaza in migrene la orice miros puternic. Ii urasc slabiciunea. Oasele prea fragile care au cedat de mult prea multe ori in entorse, deformandu-mi gleznele, pielea prea sensibila ce se invineteste la cea mai mica atingere, venele prea subtiri, atat de subtiri ca o simpla recoltare de sange devine o aventura cu urme negre pe bratele mele.

Alteori il iubesc. Imi iubesc sanii putin lasati, caci poarta pe ei semnele celor doua fiinte ce si-au tras seva primelor clipe din mine. Imi iubesc soldurile late caci ascund vibratii si ritmuri nedescoperite. Imi iubesc micile riduri caci au aparut din mult ras si fiecare e urma unei fericiri. Imi iubesc inima caci desi a fost la un pas de a se opri definitiv, si-a gasit forta sa bata mai departe. Imi iubesc cele trei vertebre putin iesite in afara caci imi aduc mereu aminte ca viata e scurta, uneori mult mai scurta decat ne asteptam. Imi iubesc parul. Felul in care isi gaseste personalitatea lui. Mereu alta, mereu plina de viata. Imi iubesc spranceana incarnita de o cicatrice din copilarie, caci mereu se mira. Imi iubesc defectele pentru ca ma fac unica.

P.S. (ca o concluzie tarzie) Sunt o narcisista care uneori se uraste, nu ? :)))) Leoaica din mine isi spune cuvantul.