Dodi

Acum 9 ani jumatate, in noaptea de 13 spre 14 septembrie am visat un cocker arlechin. era al meu, puiut si ne jucam. A doua zi m-a sunat un prieten drag si mi-a spus ca are catelusa lui pui si ca ma asteapta sa ii vad si sa imi aleg puiul pe care mi-l promisese. L-am intrebat imediat: E si un arlechin ? De unde stii ? L-am visat...

Asa a ajuns Dodi la noi. Numele ii vine de la faptul ca era cel mai blegut si cel mai mototol si cel mai gras din cuib. Dodoleata = Dodi. Dodo, bolovanelu, tantalau, mai nou, dupa zuza mea : Dodelu.

Dodi... barbatul care sarea in gatul oricarui mascul, indiferent de rasa. Dodi, catelul care o lasa pe maimuta mea sa se ridice in doua picioare tinandu-se de urechile lui. Dodi, protectorul care se aseza intre cosuletele copiilor (cand i-am adus acasa din matern) si orice vizitator, urmarindu-le orice miscare foarte atent. Dodi, sufletul care mi se aseza la picioare sau isi punea botul pe genunchii mei de fiecare data cand plangeam sau eram suparata.

Dodi mai are cateva zile de trait. Bolnav de boala aceea pe care nu o rostim niciodata ne priveste neputincios si trist.

Astazi a trebuit sa le spun copiilor ca in curand catelul nostru ne va parasi. Lacrimi, durere, intrebari... Bia a trecut mai usor peste asta, Robi inca sufera desi nu arata. "O sa ne mai luam alt catel, mami? La fel ca Dodi?"

Da... candva...