joi, 19 iunie 2008

Flacaii

Azi in viata mea au aparut doi noi flacai. Pe unul l-am vazut, obosit dupa lungul drum, somnoros si miorlait, ca un pisoi. Unul e mai departe, am sa il vad in curand. Sunt fericita. Pentru ele, pentru fericirea lor, pentru acele prime clipe in care fiinta aceea fragila aparent cauta prima atingere. Gura flamanda, dar nestiutoare, instinctiv se lipeste de san si restul face natura. Senzatia aceea a primului alaptat nu se poate descrie. Toata oboseala, toate durerile, lunile de nerabdare, vizitele enervant de dese la baie, picioarele umflate, dormitul pe o singura parte, sau in fund, totul se pierde intr-o imbratisare. De cate ori vad un nou nascut, sau un bebel ce abia incepe sa gangureasca, ma apuca asa cate un dor de a mai simti toate astea. Dar nu ma tine mult :)))))

La matern am fost cu ai mei doi prunci din dotare. Program de vizitare pana la 16:30. Poarta incuiata. Zdrangan bine, copiilor le place ideea si se proptesc si ei sanatos in poarta de cateva. In sfarsit apare Regele portilor inchise, vizibil iritat de insistentele noastre. Ma uit mirata la ceas 16:32. Portarul ma priveste de sus: S-a terminat programul de vizite. Mah omule, e 4 32, ce dracu ? Si cu tupeu ma strecor pe langa el. Bine, bine, dar nu aveti voie in spital cu copiii. Ce ? Nu ai voie in Matern cu copiii ? Hai ca asta e tare. Nu aveam chef de scandaluri, asa ca las copiii cu mama pe o banca si merg sa imi vad mandretea de verisoara proaspata mamica si pe sotul aferent. Ea obosita, cu dureri, dar vesela totusi, el emotionat si necajit ca nu il lasa sa stea peste noapte cu ea. Cezariana nu a fost dorita, dar a fost necesara, pana dimineatza au tot sperat sa scape de operatie... dar nu a fost cale. Le mai povestesc din ale mele experiente trecute, o imbarbatez cum pot, radem si ma injura ca o doare, sa nu o mai fac sa rada (eu mi-am scos barbatul si fratele din salon pana se potolesc cu rasul ca plangeam de durere deja :))) ), ne pupam, o alint, mai povestim un pic si cobor sa stau cu ai mei doi prunci pana urca si mama la ea. In timp ce o asteptam copiii imi cer suc si pornim spre baruletul din curtea spitalului. Cand sa ajungem un racnet pornit din adancul burtii imense a portarului: Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Logic ca nu ma intorc, in primul rand ca nu mai sunt domnisoara de multisor (sau era un compliment si eu proasta nu l-am inteles) in al doilea ca nu ma intorc la racnete decat daca sunt de ajutor :))) Ma ajunge gafaind din urma fix pe mica terasa: Ce nesimtita sunteti, eu v-am lasat sa intrati si totusi veniti cu copiii pana aici desi vi-am zis ca nu e voie ? Ma holbez la el nervoasa. Mah omule, domnul bea bere, domnul astalalt bea coniac sau ce bea, toata lumea fumeaza, toata curtea e plina de oameni care fumeaza si tu ai tupeul sa imi spui ca nu am voie cu copiii aici? Am venit numai sa le iau cate un suc. Crezi ca pun bombe ? Si unde crezi mataluta ca i-am nascut ? Pe camp ? Nu e matern ? Nu aici se nasc copii ? Atunci cum dracu nu am voie cu ei in curtea spitalului ?
Dar nu e cu cine. Nu e voie cu copiii in spital, o tinea el una si buna. Le iau cate un suc copiilor si o iau incet spre poarta, pachet de nervi. Ala dupa mine. Eu in pas de plimbare. El spumegand. In timp ce ieseam pe poarta pe care o pazea cu strasnicie, m-am intors si i-am zambit ironic. Si soarta a facut ca fix atunci sa intre doctorul meu. Si sa se opreasca cu mine la povesti, sa ia copiii in brate, sa ma pupe pe frunte ca de obicei, sa ma intrebe de toate. Si balaurul cu cheile statea tot acolo, in ceafa mea. "Dar domnul doctor, de cand nu e voie cu copiii in curtea spitalului ?" Cine a zis ca nu e voie in curte ? Nu e voie in saloane, mai fac galagie, bebeii dorm, mamicile se mai odihnesc, stii si tu cum e."
Acuma privind in urma ma gandesc ca poate am gresit ca am tacut. Ca poate trebuia sa ma razbun pentru acel "nesimtita" pe care mi l-a aruncat. Dar privirea lui a facut tot.
In mod clar mai trebuie sa invat the bitchy way :)))))

Un comentariu:

Anonim spunea...

oooohhhh yes !!!!! be bitchy !!!! be the bitchiest of all !!!!
si data aviatoare....call me...sa-i sparg moaca lu ala de nu te lasa cu piticii in curtea maternitatii }}}{{{