Acum catva timp baclavalele au adus in preajma un om cu povesti frumoase. Un om care m-a facut sa plang uneori, sa visez alteori. Sa rad si sa invat ca fiecare dulce poate fi o poveste. Ca zanele exista. Ca trenurile se pot lasa sa plece, dar ca e pacat sa le pierzi pe cele care duc unde trebuie. Ca insulele pustii nu sunt pustii, le populeaza vise si demiurgi. Ca gradinile au mereu trandafiri. Ca vorbele se pot asterne atat de natural incat ochii citesc, iar sufletul simte.
Cineva a reusit sa sparga povestile. In bucati mici mici mici. Atat de mici ca s-au evaporat in neant. Si e pacat... E pacat, mai omule frumos, e pacat ca lasi ura sa intre in gradinile tale. Zanele nu cunosc ura. Si in fiecare poveste trebuie sa existe un rau. Nu e mai bine sa il invingi ?
Mi-e dor de povesti... Astept o ploaie de vara sa vindece ranile. Si sa te intorci. Tu, care chemai lasa_apa_sa_curga printre noi... renunti asa de usor ?
Pentru SkyRain, cu speranta ca ne va reda povestile cu suflet curat si gradina in care se poate intampla orice. Te asteptam, intoarce-te.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
:">
I'm back. Mulţumesc mult, o să culeg nişte frăguţe pentru tine.
pfoa. e cu invite. deci vezi :D In loc de fragute
Gata, am rezolvat. Am deschis cârciuma. :)
asa. foarte bine ai facut
Trimiteți un comentariu