miercuri, 18 iunie 2008

Bye/die

Candva prin decembrie spuneam eu cum ca 2008 ar trebui sa fie anul puterii. Se dovedeste ca e. Dar nu cum ma asteptam. Vroiam forta sa fac ce trebuie, sa aleg drumul piezis si sa urc unde vreau, sa le zambesc tuturor chiar daca doare. In schimb a trebuit sa gasesc forta sa trec peste toate suturile in posterior, peste ipocrizie, ignoranta, rautate, boala, moarte, nepasarea celor pe care ii credeam aproape, tacerea celor pe care ma bazam. Umerii pe care ii credeam neconditionati acolo au disparut rapid cand a fost greu. Zambetul s-a transformat in ranjet. Oamenii pe care ma bazam in dusmani. Le-am ras in fata asa cum au facut-o si ei dar nu m-am simtit mai bine. Roata se intoarce si eu inca nu stiu sa fiu rea. Dar voi invata. Intre timp am invatat sa trec cu capul sus peste tot. Coloana mi-e intacta. Ati vrut sa plecati ? Plecati, nu voi spune "ramai". Nimanui. In schimb acum, cand vrei sa te intorci... Asta e, draga mea, doare sau nu, usa aia nu iti mai e deschisa. Nu ai lasat nici o cale de intoarcere. Nu eu. Tu. Tu ai plecat trantind toate usile dupa tine si blocand drumul cu mii de lacate. Acuma degeaba plangi. Traiesti cu ce ti-ai creat. Si tu si toti restul al caror mirific spate am avut ocazia sa il examinez atenta anul acestea. Nu imi mai pasa. Sunt calita acuma. Bye/die

Niciun comentariu: