Love and hate

Uneori imi urasc trupul. Ii urasc toate reactiile pe care nu le pot controla. Starile de rau. Felul in care zvacneste intr-o placere ce pleaca din cele mai ascunse cotloane la anumite atingeri. Urasc felul in care se leapada de raul din el. Ii urasc durerile, felul in care se revolta la cel mai slaba unda de miros neplacut sau in care explodeaza in migrene la orice miros puternic. Ii urasc slabiciunea. Oasele prea fragile care au cedat de mult prea multe ori in entorse, deformandu-mi gleznele, pielea prea sensibila ce se invineteste la cea mai mica atingere, venele prea subtiri, atat de subtiri ca o simpla recoltare de sange devine o aventura cu urme negre pe bratele mele.

Alteori il iubesc. Imi iubesc sanii putin lasati, caci poarta pe ei semnele celor doua fiinte ce si-au tras seva primelor clipe din mine. Imi iubesc soldurile late caci ascund vibratii si ritmuri nedescoperite. Imi iubesc micile riduri caci au aparut din mult ras si fiecare e urma unei fericiri. Imi iubesc inima caci desi a fost la un pas de a se opri definitiv, si-a gasit forta sa bata mai departe. Imi iubesc cele trei vertebre putin iesite in afara caci imi aduc mereu aminte ca viata e scurta, uneori mult mai scurta decat ne asteptam. Imi iubesc parul. Felul in care isi gaseste personalitatea lui. Mereu alta, mereu plina de viata. Imi iubesc spranceana incarnita de o cicatrice din copilarie, caci mereu se mira. Imi iubesc defectele pentru ca ma fac unica.

P.S. (ca o concluzie tarzie) Sunt o narcisista care uneori se uraste, nu ? :)))) Leoaica din mine isi spune cuvantul.